Scurt istoric

A fost odată un suedez numit Per Henrik Link, care suferea de artrită reumatoidala. Pentru a-şi alina suferinţa cauzată de această boală, el a creat un sistem de masaj şi gimnastică, menit să-l ajute a suporta mai uşor durerea şi care i-a adus până la urmă o ameliorare surprinzătoare. Devenit foarte popular, acest sistem s-a extins atât în Europa cât şi în Statele Unite. În anul 1813, guvernul suedez a deschis o şcoală de masaj – Royal Swidish Central Institute – iar Link a fost desemnat conducătorul acesteia. Când în 1839 Link a decedat, studenţii săi au dus în toată lumea învăţăturile sale. Metoda a evoluat, astăzi fiind cunoscută sub numele de masajul suedez, masajul terapeutic sau masajul clasic. Dar Link nu a făcut, propriu-zis, o descoperire, deoarece masajul a fost cunoscut încă din vechime în Extremul Orient. Cu mii de ani în urmă el era practicat de orientali, că tehnica terapeutică şi de relaxare, fiind unul dintre principalele metode de domolire a durerii. Hipocrate spunea că „medicul trebuie să aibă experienţă în multe privinţe, dar fără doar şi poate în privinţa masajului…”. Pliniu se supunea regulat masajului pentru a-şi alina suferinţele provocate de astm, iar Iulius Cezar, era zilnic ciupit pe tot corpul pentru uşurarea nevralgiei şi durerilor de cap.

Masajul – atingerea fermecată

Aţi observat că, de câte ori ne doare capul, punem palma pe frunte, pe ceafă sau pe tâmple ? Dacă ne lovim la picior, gestul reflex este să frecăm locul cu pricina ; când copiii plâng, îi mângâiem pe cap şi pe obrăjori ; când vrem să îmbărbătăm pe cineva sau în semn de prietenie îl batem cu palma pe umăr ; sau, chiar strângerea de mână fermă pe care o facem, în semn de salut sau de încheiere a unei înţelegeri – toate aceste atingeri sunt menite a alina, a potoli sau a încuraja. Toate sunt o atingere fermecată, care ne pozitiveaza. Masajul este – în sine – o atingere benefică aducătoare de relaxare şi o creştere a stării de bine şi nu numai ; el poate ameliora şi tămădui numeroase afecţiuni ale muşchilor, tendoanelor sau ligamentelor, poate afecta benefic echilibrul de fluide al organismului ( sângele şi limfa ), masajul având o eficienţă deosebită şi că metodă de medicină preventivă şi că energizant pentru cei epuizaţi sau aflaţi în convalescenţă.

Tehnici de masaj

Deşi în Europa, deci şi la noi, este cunoscut mai mult masajul suedez, în ultimul timp au început să fie cunoscute şi tehnicile de masaj din Orient. Tehnicile acestora sunt diferite unele de altele şi vom enumera câteva dintre acestea : întâi, masajul terapeutic, suedez , european, dar popular şi în Australia, relaxează şi îmbunătăţeşte circulaţia sanguină ; masajul curativ care ajută la vindecarea leziunilor ţesuturilor moi, muşchi, tendoane, ligament ; shiatsu, tehnica orientală care îmbunătăţeşte circulaţia energiei, se concentrează pe anumite puncte ca şi acupunctură ; reflexologia, care constă în masajul tălpilor în puncte bine determinate pentru vindecarea altor părţi ale corpului ; masajul Thai de relaxare şi energizare ( care nu are nici o legătură cu aşa-zisul masaj thailandez erotic, proliferat în multe „cabinete” de masaj de la noi, care se ocupă, în realitate, de cu totul altceva ! ). Mai sunt : masajul Yumeiho, care este terapia de îndreptare a coxalelor prin masaj şi presopunctură ; Qigong, practică chinezească denumită „ştiinţa vieţii” şi Taijiquan cea mai bună metodă de menţinere a sănătăţii. Despre acestea din urmă puteţi citi mai multe în articolul „Terapie prin artele marţiale” ( click aici ). Se mai practică masajul pentru persoane cu nevoi speciale ; între care masajul copilului, care tratează constipaţiile, colicii şi problemele de somn ale copilului şi îl ajută să ia în greutate şi să se dezvolte armonios ; masajul sportiv, care ajută la recuperarea muşchilor suprasolicitaţi şi măresc performanţele sportivilor. Tehnici de masaj sunt multe, am enumerat doar câteva şi vom vorbi pe larg despre ele în numerele viitoare ale revistei.

Ghidul contraindicaţiilor

Deşi masajul este o tehnică benefică organismului, există nişte contraindicaţii, pe care trebuie să le respectăm, pentru a nu acutiza problemele respective. Masajul nu se aplică, în : afecţiuni ale pielii ( infecţii, arsuri, herpes, melanom, psoriazis, eczeme, zona zoster şi altele ) ; boli neuropsihice ( meningoencefalite, accidentele vasculare acute ) ; boli ale aparatului respirator ( pneumonii, pleurezii, pneumotorax ) ; boli ale aparatului cardio-vascular ( infarct de miocard, tulburări severe de ritm cardiac, anevrism de aorta, endocardita, pericardita, miocardita, insuficientă cardiacă decompensata, hipertensiune arterială st. ÎI şi III ) ; boli ale aparatului digestiv ( hemoragii digestive, perforaţii, pancreatite sau colicistite acute, hepatită acută, ciroza hepatică decompensata) ; boli de sânge ( hemofilie, leucemii acute etc. ) ; boli reumatismale ( reumatism poliarticular acut, poliartrita cronică evolutivă, spondilita anchilozantă în fazele inflamatorii ) ; TBC indiferent de localizare ; tumori maligne generalizate ; ultimele 3-4 luni de sarcină ale femeii gravide.

Cititi si :
Masajul (I) – Masajul – atingerea benefica – click aici
Masajul (II) – Reguli, manevre si aplicare – click aici
Masajul (III) – Shiatsu, sanatatea orientala – click aici
Masajul (IV) – Reflexologia, „stiinta” talpilor – click aici
Masajul (V) – Masajul celor cu nevoi speciale – click aici

REDACTIA