Acupunctura : practica orientala
Scurt istoric
Cunoscuta ca practica medicala “neinvaziva”, acupunctura si-a facut treptat intrarea in medicina romaneasca si cunoaste o apreciere tot mai mare pe masura ce este cunoscuta si practicata la noi.
Originile acupuncturii se pierd in negura timpurilor, iar varsta ei venerabila poate fi recunoscuta si din faptul ca, la inceputuri, pentru procedurile pe care azi le numim acupunctura, se foloseau aschii de silex. Aflam aceasta din opera fundamentala a medicinei traditionale chineze, scrisa intre anii 2698-2598 i.Chr. ! In timpul domniei lui Huang-Tchi, mitic stapanitor chinez, este interzisa folosirea aschiilor de silex in acupunctura, el recomandand utilizarea in acest scop a acelor de cupru.
Principiul acestei practici se bazeaza pe doua notiuni : notiunea de energie Qi (T-chi), tradusa prin “activitate functionala” ; sau bioenergie am zice noi ; si existenta unor zone cutanate, numite puncte, pe care anticii le numeau Tsing adica “puturi”. La baza acupuncturii stau aceste puncte repartizate pe anumite trasee liniare ale corpului uman si care sunt numite de occidentali “meridiane”, iar de catre chinezi “king-uri” sau “carari ale Qi-ului”. Punctele de acupunctura sunt condensari de energie pe traiectul meridianelor numite “noduri energetice” ; de la nivelul lor este energia dirijata ; proces ce necesita cunoasterea aprofundata a anatomiei umane. Conform autorilor antici, exista doua feluri de astfel de puncte : “punctele antice” adica punctele de comanda directa a energiei, in numar de 60, prin intermediul carora se obtin rezultatele terapeutice; si puncte energetice apartinand anumitor meridiane, care au actiuni specifice. Actionand asupra acestor puncte se efectueaza echilibrarea energiilor Yin si Yang, circulatia normala energetica si tonifierea energetica.
Qi-ul se manifesta sub doua forme alternante si complementare: energia Yang pozitiva si energia Yin negativa. Conform celebrei Cartea mutatiilor ( I Qing ) se considera Yang ca reprezentand energia, caldura, activitatea, claritatea, duritatea, rapiditatea, contractia, masculinitatea, superficialitatea, superioritatea, stanga ; in timp ce Yin reprezinta sange, raceala, pasivitate, obscuritate, suplete, lentoare, relaxare, feminitate, profund, inferior, dreapta. Excesul sau deficitul de energii Yang sau Yin sta la baza multor afectiuni sau stari, chiar si a viselor ; urmarindu-se prin acupunctura echilibrarea lor. Este greu pentru mintea si educatia noastra occidentala sa intelegem refacerea unitatii dintre aceste doua energii complementare, pentru ca, se spune ca, nimic nu este complet de natura Yang sau Yin. Simbolul lui Dao este un ansamblu in care se materializeaza si vizualizeaza aceste opozitii, alternante, complementaritati si oscilatii universale. Intalnim astazi simbolul lui Dao peste tot, fara macar sa gandim o clipa ce univers de intelesuri poarta el.
Desi celebrul Marco Polo pomenea la vremea respectiva de acupunctura, care era practicata nu numai in China, leaganul sau, ci si in majoritatea tarilor asiatice si in Japonia, cei care aduc pe batranul continent aceasta practica medicala, sunt iezuitii, in sec.XVII. Mai incoace, si mai precis, in 1929, sinologul si diplomatul francez Soulie de Morant aduce in Europa primele lucrari complete de acupunctura, aceasta practica traditionala chineza patrunzand cu forta si aici.
Astazi, acupunctura este practicata pe scara larga la noi, fiind considerata procedura neinvaziva, inlocuind cu succes intoxicarea organismului uman cu medicamente produse pe cale chimica sau, poate inlocui cu mult succes unele proceduri de anestezie, cu rezultate mult mai bune. Acupunctura poate fi folosita intr-un numar mare de probleme, unicul risc fiind acela de a nu avea efect terapeutic, dintr-un motiv sau altul ; ceea ce este foarte rar.
Radu Botez – parapsiholog
www.parapsiholog.ro