Arnica – podbalul de munte
Arnica montana, dupa denumirea ei latina, este o planta cu excelente virtuti tamaduitoare. Este de asteptat ca, in conditiile in care pretul medicamentelor se va tripla, sa incepem sa refolosim remediile stramosesti, intre care arnica joaca un rol important. Cunoscuta la noi ca : iarba soarelui, podbalul de munte, tabacul campului, carul zanelor sau ciuda, arnica are flori colorate in galben-portocaliu, care contin compusi foarte toxici si nu sunt indicate pentru uz intern. In schimb, este extrem de folositoare in uzul extern, cum vom vedea mai jos.
Cum si pentru ce folosim arnica
Ceaiul de arnica se obtine dintr-o lingura de flori de arnica ( de la Plafar ) la o jumatate de litru de apa clocotita ; se lasa pana devine caldut, se strecoara, se face gargara si apoi se scuipa. Este folosit in tratamentul raguselilor si laringitelor.
Tinctura de arnica are utilizarea cea mai importanta; daca se procura de la farmacie, se recomanda distilarea cu apa ( o parte esenta, o parte apa ), pentru a evita arsurile locale ale pielii. Este remediul universal pentru tratamentul loviturilor, echimozelor si hematoamelor ; aplicarea externa are efect aproape miraculos in disparitia vanatailor, tumefierilor, luxatiilor si entorselor. Tinctura de arnica diluata se poate aplica pe piele in cazul acneei rebele si a furunculelor, ea ajutand mult in rezolvarea cazurilor dermatologice. Pentru calmarea picioarelor obosite, cufundati-le in apa calduta in care ati pus o lingura de tinctura de arnica ; circulatia se imbunatateste instantaneu, ducand la disparitia durerilor.
Compresele cu esenta de arnica trateaza bine prin aplicarea lor pe ranile proaspete. Pentru a evita iritarea pielii, se unge locul cu ulei de sunatoare sau ulei de musetel.
Precautii
In cazul in care sunteti alergici la crizanteme sau la un alt membru al familiei de plante Asteraceea, din care face parte si arnica, trebuie sa o evitati. Uneori, utilizarea indelungata a acestei plante poate duce la aparitia dermatitei de contact, o afectiune iritanta a pielii. Trebuie sa tineti cont de avertizarea ungerii locului bolnav cu uleiuri, a diluarii esentei si sa evitati contactul cu ochii, gura, nasul.
REDACTIA