Cand sanatatea sta in picioare

Reflexologia este o ramura a medicinei orientale, cunoscuta cu cca. 4000 de ani in urma. Exista o fresca straveche care demonstreaza ca medicii egipteni din Saqara cunosteau beneficiile terapeutice ale masarii unor puncte specifice de pe talpi si maini ; ca si medicina chinezeasca, unde procedeul era cunoscut cel putin din secolul al IV-lea i.Chr. In Europa, cel care a redescoperit reflexologia si a popularizat-o, a fost medicul William Fitzgerald, ajutat de dr. Riley si de fizioterapeuta Eunice Ingham, care a practicat-o in spitalul unde lucra si care si-a deschis un cabinet de reflexoterapie, iar in 1930 a scris prima carte de specialitate si a infiintat prima scoala de reflexoterapie.

Reflexologia. Domenii. Tehnici.

Reflexologia este stiinta zonelor reflexogene ale organismului uman, in general la distanta fata de organele pe care le reprezinta ; organele avand legaturi vasculare si energetice cu zonele reflexogene de la extremitatile corpului. Ea se imparte in doua domenii : reflexodiagnosticarea, care consta in gasirea punctelor sensibile, dureroase si incarcate din zonele reflexe si reflexoterapia ; iar aceasta este componenta reflexologiei care se ocupa cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexogene de pe labele picioarelor si de pe maini. Cea de a doua, reflexoterapia se recomanda ca metoda profilactica, pentru mentinerea unei circulatii sanguine si energetice optime, pentru eliminarea toxinelor sau ca tratament in afectiunile acute sau cronice.

Tehnicile de masare se executa cu degetele mainilor, in special cu policarul si indexul ( degetul mare si aratatorul ) ; aceste tehnici sunt : apasarea si retragerea degetului, ridicarea si apasarea, tragerea inainte si inapoi, masarea circulara si in zig-zag. Desi se aseamana cu presopunctura, reflexoterapia se deosebeste de aceasta ; in timp ce presopunctura se face pe puncte repartizate pe intregul corp, ( vezi „Shiatsu – sanatatea orientala” click aici ), reflexoterapia se adreseaza punctelor reflexe din zonele reflexogene aflate pe extremitatile corpului, maini si picioare.

Principiile reflexoterapiei

Pentru a practica reflexoterapia este necesara cunoasterea anatomiei si fiziologiei corpului uman, dar si principiile pe care se bazeaza aceasta stiinta : teoria zonala si diagramele reflexelor. Teoria zonala explica legatura dintre reflexele de pe labele picioarelor si maini, si partile anatomice carora acestea le corespund. Conform acestei teorii, exista niste „zone” sau canale energetice care strabat longitudinal corpul, de la labele picioarelor si maini pana la cap, cate una pentru fiecare deget de la mana sau de la picior. Diagrama reflexelor reprezinta situarea exacta a reflexelor diferitelor parti ale corpului pe talpa si pe partea exterioara piciorului, ca si pe maini. Reflexele de pe laba piciorului si de pe maini reprezinta o harta a corpului, remarcabil de exacta, care reflecta localizarea diferitelor organe ale acestuia.

Indicatii si contraindicatii

Indicatii. Reflexoterapia are un rol relaxant, dar are si un rol benefic in tratarea a numeroase afectiuni, ca : cele ale aparatului renal, afectiuni ale aparatului digestiv, ale aparatului cardio-vascular si afectiuni ale sangelui ; chiar in leucemie, desi nu vindeca, totusi, amelioreaza si stopeaza evolutia ei. Reflexologia ajuta in tratarea afectiunilor organelor genitale, afectiuni ale aparatului respirator, ale glandelor endocrine si glandelor sexuale, in boli metabolice si de nutritie, in afectiuni reumatice, neuro-psihice, afectiuni oftalmologice si dermatologice.
Contraindicatii. Nu se recomanda manevre de refloxologie in tromboflebita, insuficienta renala acuta, litiaza biliara si renala ( pietre la rinichi sau bila ), infarct, varice deschise, hemoragii, sarcina sau la ciclu ; nu sunt recomandate persoanelor cu tensiune arteriala ridicata, cu traumatisme ale picioarelor sau cu infectii cutanate ( ale pielii ).
Sedintele de reflexoterapie se recomanda pentru omul sanatos, primavara si toamna, cate un set de 10 sedinte a cate 40 de minute ; in afectiunile cronice se recomanda tratament de 2-3 ori pe saptamna, iar in afectiunile acute, sedinta este mai scurta si se poate face de 2-3 ori pe zi.
Ca in toate tipurile de masaj, si in reflexoterapie se recomanda un ambient placut si un mobilier care sa asigure confortul atat al terapeutului, cat si al receptorului masajului. De asemenea, nu intra in prerogativele celui care aplica reflexoterapia, diagnosticarea si tratarea problemelor medicale, dar este necesara cunoasterea istoricului afectiunilor de care sufera sau a suferit receptorul ; daca aveti indoieli in privinta unei maladii, consultati intotdeauna un medic inainte de a aplica reflexoterapia.

Cititi si :
Masajul (I) – Masajul – atingerea benefica – click aici
Masajul (II) – Reguli, manevre si aplicare – click aici
Masajul (III) – Shiatsu, sanatatea orientala – click aici
Masajul (IV) – Reflexologia, „stiinta” talpilor – click aici
Masajul (V) – Masajul celor cu nevoi speciale – click aici

REDACTIA