Scurt istoric

A fost odată un suedez numit Per Henrik Link, care suferea de artrită reumatoidala. Pentru a-şi alina suferinţa cauzată de această boală, el a creat un sistem de masaj şi gimnastică, menit să-l ajute a suporta mai uşor durerea şi care i-a adus până la urmă o ameliorare surprinzătoare. Devenit foarte popular, acest sistem s-a extins atât în Europa cât şi în Statele Unite. În anul 1813, guvernul suedez a deschis o şcoală de masaj – Royal Swidish Central Institute – iar Link a fost desemnat conducătorul acesteia. Când în 1839 Link a decedat, studenţii săi au dus în toată lumea învăţăturile sale. Metoda a evoluat, astăzi fiind cunoscută sub numele de masajul suedez, masajul terapeutic sau masajul clasic. Dar Link nu a făcut, propriu-zis, o descoperire, deoarece masajul a fost cunoscut încă din vechime în Extremul Orient. Cu mii de ani în urmă el era practicat de orientali, că tehnica terapeutică şi de relaxare, fiind unul dintre principalele metode de domolire a durerii…

Reguli

Relaxarea este vitala pentru orice forma de masaj. Cu cat atmosfera este mai calma si mai confortabila, cu atat va fi mai eficace tratamentul aplicat. Exista niste reguli care, pentru un rezultat favorabil al masajului, trebuie respectate. Intre acestea, unele se refera la caldura si liniste. Ambientul spatiului este foarte important ; este nevoie de o camera calduroasa, lipsita de curenti de aer, prosoape si o patura la indemana ; muzica relaxanta este indicata, dar pe unii muzica de orice fel ii deranjeaza. Iluminatul trebuie sa fie bland si discret, lumina puternica impiedicand relaxarea ; se poate folosi aromoterapia. Si nu in ultimul rand, masa de masaj sau ( in lipsa ) chiar podeaua trebuie sa fie pregatite atent si in mod corespunzator, nici prea rigide, nici prea moi. De asemenea, se vor pregati din timp, la indemana, uleiurile sau lotiunile speciale necesare masajului…

Continuam serialul nostru despre masaj, cu masajul Shiatsu, o practica orientala care foloseste degetele ( shi ), prin apasare ( atsu ), in vederea recastigarii echilibrului intre corp si suflet si a activarii fortelor de autovindecare ale organismului. Este o metoda japoneza, bazata pe acupunctura si presopunctura chinezeasca, combinate cu notiuni moderne de anatomie si fiziologie din medicina occidentala, care consta in exercitarea presiunii asupra unor puncte-cheie. Poate fi util sa vedeti si „Acupunctura, practica orientala” ( click aici )…

Cand sanatatea sta in picioare

Reflexologia este o ramura a medicinei orientale, cunoscuta cu cca. 4000 de ani in urma. Exista o fresca straveche care demonstreaza ca medicii egipteni din Saqara cunosteau beneficiile terapeutice ale masarii unor puncte specifice de pe talpi si maini ; ca si medicina chinezeasca, unde procedeul era cunoscut cel putin din secolul al IV-lea i.Chr. In Europa, cel care a redescoperit reflexologia si a popularizat-o, a fost medicul William Fitzgerald, ajutat de dr. Riley si de fizioterapeuta Eunice Ingham, care a practicat-o in spitalul unde lucra si care si-a deschis un cabinet de reflexoterapie, iar in 1930 a scris prima carte de specialitate si a infiintat prima scoala de reflexoterapie…

Am scris intr-un articol anterior, intitulat „Masajul – atingerea benefica” (click aici) despre ce anume inseamna a face masaj si beneficiile sale ; ati putut afla despre tehnicile de masaj in „Masajul – reguli, manevre, aplicare” (click aici) ; apoi, despre masajul „Shiatsu” (click aici) si despre „Reflexologie” (click aici). Acum vom afla care sunt grupele de persoane cu nevoi speciale, care pot, si uneori trebuie, sa beneficieze de masaj…