1. Primul lucru pe care nu trebuie sa-l faceti, este sa nu adormiti imediat dupa ce ati mancat – hrana ingerata nu va avea timpul optim pentru a se digera. Din acest motiv pot aparea probleme gastro-intestinale…

(sau mancatul unghiilor)

Actul de mancare a unghiilor se numeste onicofagie (greaca: onyx=unghie; phagein=mancare) iar 5% din populatia italiana are aceasta obisnuinta, ea incapand la o varsta prescolara si persistand chiar si la o varsta adulta.
Onicofagia este un comportament de”automutilare”, persoanele afectate fiind cele timide, inchise in ele, anxioase, lipsite de afectuozitate; cauze fiind si certurile in familie, neintegrarea sociala, etc. fiind un mod prin care individul isi exprima agresivitatea catre el insusi si nu catre lumea exterioara…

(Boli cu Transmitere Sexuala)

Omul… de ieri, de azi, de maine… a fost, este si va fi mereu preocupat de modul lui de viata; constient sau nu, ramane acelasi. Vremurile “obliga” la adaptare “din mers”, motiv pentru care omul din zilele noastre e indemnat la acomodare, oricare si oricum s-ar numi ea. Interesat de estetica si moda, pe de-o parte extravaganta, pe de alta parte „casual”… toate acestea pentru a fi cucerit sau cuceritor… pentru a fi modern sau in pas cu moda… dar niciodata nu si-a dat seama ca bunica avea dreptate… pe afara-i vopsit gardul si inauntru…

Toti cunoastem din Biblie frumoasa poveste a Genezei, dar nu multi dintre noi au observat ceva: inainte a crea Omul, Dumnezeu a separat apa sarata de cea dulce, a facut uscatul, a sadit o gradina, a facut animalele si pestii. El a creat totul si asta inainte de a crea Omul, pentru ca acesta sa aiba tot ceea ce ii va fi necesar. Hrana de la El este ideala si ne da mai multa energie daca o mancam cruda, neprelucrata. Dumnezeu ne-a dat indicii foarte clare despre ce hrana ajuta fiecarei parti a trupului nostru. Dar noi nu invatam decat cu greu… Sa ne amintim ce ne-a daruit EL…

Sa luam spre exemplu un autoturism „ultimul racnet”, dotat cu tot ce-ti poate trece prin minte, inclusiv cu cel mai sofisticat sistem de avertizare asupra nivelului combustibililor ; sa zicem ca dl. sau dna. X este soferul si ca, la un moment dat, sistemul acesta anunta ca mai trebuie benzina. Cel de la volan insa habar n-are de ce se tot inroseste cadranul acela… Si-atunci incearca la nimereala sa „butoneze”. Se poate sa afle pana la urma ca masinii ii trebuie benzina ; dar tot asa de bine se poate sa NU ! Si-atunci, sta ca prostu’ in drum, asteptand sa vina SALVAREA – in cazul acesta, o alta masina de interventie. Tot astfel se intampla si cu mecanismul extrem de fin al organismului uman, care stie foarte exact ce anume ii trebuie ca sa „functioneze” la parametri optimi ; si atunci „aprinde” diverse cadrane, pe care, de cele mai multe ori, noi nu stim sa le „citim” si… ramanem in drum, de multe ori asteptand SALVAREA – in cazul nostru, aceasta fiind masina de Ambulanta. Ati simtit si dvs. – este sigur – de multe ori, nevoia de a manca un anumit aliment ; aceasta „nevoie” este, de fapt, semnalizatorul prin care corpul dvs. va avertizeaza ca are un deficit de vitamine, de minerale sau de altceva. Daca nu veti sti sa recunoasteti ce anume semnaleaza el, veti da organismului orice, in afara de ceea ce are el cu adevarat nevoie…

Dupa dezinteresul sau veti recunoaste un adevarat Maestru. Fiecare Maestru vine pe Pamant pentru a manifesta in mod particular o calitate : exista, deci, Maestri ai intelepciunii, Maestri ai iubirii, sau ai fortei, sau ai puritatii… Dar toti adevaratii Maestri au in mod obligatoriu aceasta mare calitate in comun : dezinteresul.
Exista atatia impostori si sarlatani pregatiti sa profite de naivitatea oamenilor ! Ei au citit doar cateva mici carti de stiinte oculte care, deseori, au fost scrise de niste ignoranti si asta este : se vor prezenta peste tot ca Mari Maestri. Ei nu poarta asupra lor nici un semn dupa care sa arate ca Cerul i-a recunoscut ; ei insisi s-au declarat Maestri si cred ca aceasta este suficient…

Cu cateva sute de ani in urma, calatoriile lungi pe mare erau extrem de grele si, am spune acum, si nerentabile, deoarece de-a lungul acestora se prapadeau foarte multi marinari si, se stie, corabiile aveau nevoie de multi oameni pentru a le manui panzele, carmele, ancorele. Si marinarii mureau pe capete de scorbut. Se pare ca un fizician scotian a recomandat primul consumul de fructe si legume proaspete pentru combaterea scorbutului. Dar, de unde „prospaturi” la bordul navelor ? Cel care a reusit un drum mai lung a fost capitanul James Cook, care a facut drumul pana in Hawai si inapoi, fara sa piarda nici un marinar ! El si-a hranit echipajul, pe langa ratiile obisnuite, cu ceapa si varza acra ! Si astfel, a invins scorbutul. De-a lungul timpului s-au facut numeroase cercetari, gasindu-se cauza mortii marinarilor ; scorbutul era o boala cauzata de deficitul de acid ascorbic, pe care-l numim astazi vitamina C…