Daca la inceputurile sale, medicina se axa indeosebi pe studiul omului din punct de vedere anatomic si apoi comportamental, interesul privind sufletul animal a constituit baza teoretica pentru valorificarea terapeutica a relatiei amicale dintre om si animal.
Influenta benefica a animalelor de companie asupra omului a fost observata si chiar aplicata in tratamentul bolilor psihice, inca de la sfarsitul secolului 18. Initiatorul unui astfel de experiment a fost William Tuke, care si-a inceput studiul la Centrul Azil “The York Retreat” din Anglia. A adus in curtea azilului mai multe animale si pasari ( iepuri, soimi, pasari de curte, pescarusi ) si a studiat felul in care oamenii relationeaza cu ele, a remarcat atenuarea framantarilor lor sufletesti, cresterea increderii in fortele proprii si o imbunatatire vizibila a starii de sanatate. Un alt studiu a fost initiat de catre Florence Nightingale care in lucrarea “Note despre meseria de asistenta medicala”, aparuta in anul 1880, consemneaza faptul ca un animal de talie mica poate fi un camarad extraordinar pentru persoanele bolnave…