Exodul medicilor…
Sanatatea – incotro ?
Intrebarile omului de rand
Oricine a fost interesat, a putut sa se informeze despre un studiu european, o cercetare comparativa a sistemelor de sanatate din Europa facuta de catre Health Power House, o organizatie care lucreaza pentru Comisia Europeana, care raport ne claseaza pe penultimul loc in Europa, doar inaintea Bulgariei, si, vai, dupa Albania si Muntenegru, tari aflate inafara Uniunii Europene, raport care evidentiaza starea precara a sistemului de sanatate din Romania.
Subfinantarea – boala cronica
Intreaga Romanie este un vaiet lung din cauza lipsei banilor. Si sanatatea plange cel mai tare… Bugetul alocat sanatatii este in anul acesta cel mai mic din ultimii noua ani ; cea mai acuta problema fiind cea a lipsei banilor pentru medicamente in spitale si plata utilitatilor acestora. Spitalele raman mereu fara bani pentru materiale sanitare si medicamente ; traim intr-o tara saraca si bolnava, in care gratuitatea… costa, caci lipsesc banii pentru testele analizelor, zis gratuite.
Gestionarea fondurilor – boala acuta
In cursul documentarii am descoperit cu stupoare ca fondul de sanatate realizat din contributia romanilor si varsat la Trezorerie, ar fi de circa 6-7 mld. euro, dar fara sa se stie exact la cat se ridica suma respectiva si, de asemenea, ca nimeni nu stie unde si cum se cheltuie acesti bani ! Este clar ca gestionarea fondurilor colectate de la contribuabili, este in suferinta mare. Cand s-a instituit asa-zisa „taxa pe viciu”, ea avea scopul de a finanta cheltuielile de sanatate, ca venituri proprii Ministerului Sanatatii Publice. Din datele oferite publicitatii de MSP, stim ca au fost „programate” cheltuieli de 1559,4 mil. si ca s-au cheltuit 620 mil. cu programe nationale de sanatate, cu achizitionarea de echipamente, dotari si ambulante. Problema este ca tot avem nedumeriri : s-au colectat cu adevarat cei 1559,4 si daca „da”, ce s-a intamplat cu restul de 939,4 mil.? Daca nu s-a colectat suma „programata”, vrem sa stim „de ce nu ?”, cine se face vinovat de asta si ce masuri s-au luat in aceasta privinta.
Cum pierdem banii…
Ii pierdem cu nonsalanta ( asta-i un eufemism pentru „nesimtire” ). Ce interese au intrat in joc, fata de Institutul „Ana Aslan” ? Inca din 1964 acesta era propus de presedintele Organizatiei Mondiale a Sanatatii ca institut-model de geriatrie pentru tarile dezvoltate. Astazi este o unitate care abia mai „rasufla”, are mare nevoie de… „oxigen”. Si-n loc de asta, i se tot ia ce are mai bun, i se inchid bazele de tratament, nu se mai fac cercetari experimentale, specialistii, de la un numar de cca. 60 au ajuns doar 15 si aceia in pragul pensionarii si Statul nu face nimic ! Cand si cum s-a pierdut controlul asupra Gerovitalului, medicamentul-minune, produs acum de o mare companie straina, care detine toate drepturile asupra sa ? Cum sa mai intre in tara bani pentru sanatate ? A fost cineva tras la raspundere pentru toate astea ?
Exodul medicilor
Toata lumea se vaieta ; se spune ca in Romania sunt mai putini medici ca in Rep. Moldova, probabil la mia de locuitori si nu ar fi de mirare sa fie asa. Exodul medicilor si asistentelor este un fapt constatat. De ce pleaca ? In orice caz nu de prea mult bine. „Poporul” educat cu televizorul exulta cand i se mai serveste cate un medic prins ca ia „spaga” ; au reporterii, ziaristii cum li se spune, o apetenta deosebita pentru a scoate la iveala „subiecte grase” ( ca altfel isi pierd painea ). Suntem de acord sa ni-i „demaste” pe cei care pretind asa ceva ; dar daca eu ii dau, de bunavoia mea, sa ma lase in pace ; nu vreau sa stie nimeni ca nu-s in stare sa-i multumesc altfel celui care mi-a salvat de la moarte mama sau sotul ! Dar conditiile in care isi desfasoara munca medicii, de ce nu sunt evidentiate nicaieri, sau retributiile acestora. Zilele trec, nimeni nu-i baga in seama si medicii… pleaca. Iata ce spune un medic, apropos de repartizarea aparaturii : „am cerut un echocardiograf, avem si competenta si practica. Ni s-au repartizat doua aparate de anestezie, desi noi nu avem anestezist !”. Dr. Gh.P., plecat la varsta de 57 de ani, acum poate avea cam 59, in Germania, spune : „as fi fericit sa pot face acasa pentru ai mei, ceea ce fac aici”, iar referindu-se la conditiile de practica a medicilor in Romania, propune un „curs special de vrajitorie academica a medicilor” : diagnostic energetic dupa aura, tratamente cu pase magnetice, mesmerizare, urinoterapie… Aceasta proba de umor amar se refera la lipsa aparaturii, a medicamentelor si utilitatilor din spitalele romanesti. Sau exemplul medicului obligat de satra, sub amenintarea cutitului, sa faca unui bolnav intoxicat cu ciuperci o tomografie cranio-cerebrala, pe motiv ca „stiu ei” ca asta il face bine ! Sau cazul unui manager ( numit pe criterii politice ) care intervine, la cererea familiei cu care era prieten, ca muribundul sa fie internat la terapie intensiva, pe motiv ca acolo este aparat de numarat pulsul ! ( Aici familia a gresit : nu la manager trebuia sa se adreseze, ci la preot ! ). Si sa ne mai miram ca ne pleaca medicii…
Actul medical in ochiul pacientului
Tara nu este saraca, este doar prost gospodarita. Poporul insa, in marea lui majoritate este, cu adevarat, sarac. Taranii, somerii, pensionarii, lucratorii din sectorul privat ( cei mai multi ) nu-si pot permite coplatile implicate de solicitarea serviciilor medicale si cumpararea medicamentelor, nici achitarea taxelor diverse si „extraplata” pentru medic si personalul auxiliar. In tara, poate vedea oricine, inumanele „cozi” la farmacii in primele zile ale lunii, pentru achizitionarea medicamentelor compensate, cozi la care oameni – si asa muribunzi – se imping, lesina, unul-doi mai si mor, dar ce conteaza… Si asta nu se vede acolo, „sus”…
Romanii au pareri diferite ( intre ele ) despre actul medical, dar si diferite de ale celor care conduc destinele sanatatii in Romania. Iata-le, pro si contra :
„Credeti sau nu , in Romania, inca se gasesc medici „buni”. Ca sistemul medical este „la pamant”, ca nu exista aparatura si specialistii trebuie sa stea cu mana intinsa, asta este altceva”. Altul :
„Cred ca sunt medici profesionisti, cred ca exista si medici cu suflet, cred ca exista si sfinti printre ei, am si intalnit asa ceva, dar exista in medicina romaneasca o clasa de nesimtiti cu diploma, care au pretentia ca sunt medici. Din pacate, acestia sunt mai multi decat cei de mai sus”. Sau acesta :
„Exista medici minunati ; eu am sotia internata cu probleme grave de inima, care i-au afectat toate organele. D-na doctor… care o trateaza a scos bani din buzunar si a cumparat medicamentele care lipseau din farmacia spitalului, strict necesare pentru cazul sotiei mele intubata si pentru salvarea ei. Cand am vrut sa-i dau bani, m-a refuzat. Asa este ! Mai sunt si doctori minunati!”. Alta :
„Eu mi-am pierdut sotul in mai (2008), pentru ca nu ne-a bagat nimeni in seama ; la cardiologie, cand ne-am adresat sefului de sectie… asa-zis „medic bun” cu apelativul „maestre, am bilet de internare”, nici nu s-a uitat spre noi. Si doctorita de garda… ne-a refuzat internarea ca ea „mai are 10 minute si iese din garda si este obosita”, la Rm.Valcea, nu ne-a bagat in seama si dupa-amiaza sotul meu a murit cu zile acasa de angina pectorala ; daca ar fi fost pus intr-un pat si cu perfuzie nu ar fi murit, ii blestem in fiecare zi, pentru ca mi-au lasat copiii fara sprijin si pe mine fara cel mai drag si bun om”. ( Am reprodus exact cum a scris persoana respectiva ).
Ce-i de facut ?
Cu adevarat, sunt medici buni, medici profesionisti, medici-ingeri, medici-suflet, dar si medici dezinteresati si obositi. Si, poate, cei obositi nici nu-s de condamnat ; este posibil ca unii medici sa lucreze si cate 30 de ore fara pauza ; numarul mic de medici angajati in spitale poate fi o cauza si, in general lipsa personalului de toate felurile in sistemul sanitar romanesc, dimpreuna cu subfinantarea, cu lipsa controlului independent asupra modului in care sunt cheltuite fondurile asigurarilor de sanatate si a altor fonduri, managerii numiti pe criterii politice si poate prea multi functionari in minister, sunt doar cateva dintre „bolile” sistemului sanitar romanesc. Cine trebuie sa trateze aceste „boli” ? Pacientul ? El nu poate, este… bolnav !
REDACTIA