Persoanele expuse la socuri emotionale, la stres extrem, la abuzuri, pot dezvolta o serie de dereglari psiho-comportamentale ce le pot afecta intrega procesare mentala. Acest gen de tulburari poarta denumirea de tulburari emotionale, iar acestea sunt diverse. Din pacate, acestea pot afecta atat comportamentul celor afectati, capacitatea de adaptare cat si relatiile sociale.
Cauzele pot fi: un dezechilibru chimic in creier, o situatie socanta de viata, dar si rezultatul interactiunii cu un mediu ostil.
Din categoria tulburarilor emotionale fac parte: tulburarile de anxietate (agorafobia, atacul de panica), tulburarile de alimentatie (bulimia, anorexia), tulburarile afective (tulburarea bipolara, distimia, depresia grava), tulburarile de comportament, tulburarile generate de abuzul de substante (alcool, droguri) si tulburarile de personalitate (dependenta, evitanta, antisociala, histrionica, etc).
Intrebat de psiholog cum se mai simte, un pacient internat, grav afectat de o tulburare emotionala de tip afectiv, a raspuns cat se poate de simplu “Ma simt zdruncinat rau!”. Persoanele aflate in preajma sa au ras cu pofta, iar dansul s-a simtit foarte prost. Rasul lor prostesc m-a intristat, poate si pentru ca, niciodata, eu nu am ras de cineva care mi-a relatat suferinta prin care trece. Nu va imaginati cat curaj ii trebuie cuiva pentru a vorbi deschis despre problemele sale, iar pentru increderea investita in acele momente, nu cred ca exista o unitate de masura!

Cu instruirea pe care o am, imi dau repede seama cand cineva ma minte. Prefer sa tac, sa ascult cu atentie si sa vad pana unde poate ajunge cu minciunile, dupa care decid cum trebuie sa actionez. Pentru mine exista doar trei variante: ori ma implic, ori ma detasez, ori ma distantez, depinde de gravitatea situatiei in care sunt pusa. Precizez acest lucru pentru a clarifica urmatorul aspect. Omul acela nu a exagerat cand a afirmat “Ma simt zdruncinat rau!”. Tulburarea emotionala are simptome destabilizatoare pentru oricine. Cateva dinte acestea ar fi urmatoarele: instabilitatea emotionala, anxietatea, nervozitatea, deprecierea imaginii de sine, suspiciunea, dificultatile de relationare, izolarea sociala, scaderea sau cresterea apetitului alimentar, tulburarile de somn, perceptia alterata a realitatii, oboseala nejustificata, predominant fiind sentimentul de inutilitate.
Un diagnostic corect de tulburare emotionala se poate pune numai de catre specialisti in domeniu, nicidecum de prieteni si/sau cunoscuti, deoarece fiecare tulburare emotionala are anumite criterii de diagnostic. Pentru a se exclude prezenta altor boli care ar putea cauza manifestarile, mai intai, se recomanda efectuarea unor teste medicale. Diagnosticul final se va pronunta avand in vedere mai multe elemente: rezultatele analizelor medicale, intensitatea simptomelor si a manifestarilor, dar si prezenta (sau nu) a unor modele comportamentale in mediul din care provin cei afectati.
Tulburarile emotionale pot afecta nu numai adultii, ci si copiii. Manifestarile copiiilor diagnosticati cu tulburare emotionala sunt extrem de neplacute. Sunt agresivi, impulsivi, nu asculta, sunt neatenti, au dificultati de relationare, nu le place la scoala/gradinita si nici in colectivitate, nu se concentreaza, au o stima de sine scazuta, sunt reticenti la schimbare, nu respecta regulile. Unii dintre ei pot fi afectati si de ticuri, ceea ce le complica existenta si le agraveaza suferinta interioara.
Pierderea unuia dintre parinti, divortul, certurile frecvente, dar si presiunea scolara, sunt considerate pricipalele cauze ale tulburarilor emotionale la copii. Greu nu sunt de observat, pentru ca se manifesta ca niste dereglari comportamentale. De exemplu, cei mici se leagana fara motiv, deseori au hohote de plans spastic, manifesta tot felul de capricii si au o nevoie excesiva de afectiune, predominant fiind sentimentul de nesiguranta. Cei mai multi dintre ei, au dus o viata lipsita de afectiune, dar sunt si situatii in care, doar un singur eveniment (tragic) poate declansa boala.
Din fericire, tulburarile emotionale, atat la adulti cat si la copii, se pot trata cu succes.
Copiilor li se recomanda practicarea unor sporturi/jocuri in aer liber, reducerea timpului petrecut in fata calculatorului sau a televizorului, respectarea unei diete din care se scot alimentele considerate excitante si numai daca este nevoie, se poate apela la consilierea psihologica.
In cazul adultilor, cele mai bune rezultate se pot obtine prin combinarea psihoterapiei cu medicatia. Poate conta mult evitarea situatiilor stresante, a conflictelor, cat si a persoanelor cu influenta negativa si rol destabilizator.
Se spune ca, de-a lungul vietii, putem intalni trei tipuri de prieteni si anume: prieteni pentru un motiv, prieteni pentru un timp si prieteni pentru toata viata. Daca va confruntati cu o tulburare emotionala, cei care va vor ramane alaturi sunt doar prietenii pentru toata viata. Pe ceilalti doi, lasati-i sa plece. De ce? In momentele cele mai nepotrivite, vor gasi intotdeauna ceva de ras, ignorandu-va suferinta…

Mihaela-Theodora Popescu – Editor OnLine al Revistei InfoTerapii
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici