Art-terapia este o modalitate terapeutică realizată cu ajutorul creaţiilor artistice, o „vindecătoare” a sufletului şi un sprijin al ego-ului personal. Practicarea artei, expresivă şi tămaduitoare prin ea însăşi, urmăreşte o schimbare pozitivă atât din punct de vedere fizic, mental şi cognitiv, dar şi din punct de vedere socio-emoţional, atât în ceea ce priveşte exprimarea sentimentelor şi a experienţelor, a exteriorizării şi a expresivităţii, cât şi în vederea îmbunătăţirii comunicării şi a relaţionării cu ceilalţi.

În decursul timpului, art-terapia şi-a dovedit eficienţa în tratarea unor probleme psihice şi psihologice (de la Alzheimer şi senilitate, la tratarea anxietaţii, a nervozităţii, a timidităţii, labilităţii, depresiei, a problemelor de integrare socială, a stimei scăzute de sine, a violenţei domestice, traumelor cu cauze diferite, adicţiilor şi a unor probleme psihosociale corelate unor probleme medicale (persoane seropozitive, handicap locomotor, în recuperarea după accidente diverse etc.).

Indiferent de particularităţile art-terapiei folosite există câteva trăsături comune acestora:

1) Art-terapia este un sistem tripolar, în care arta are rolul de element intrinsic alături de terapeut şi client. Rolul primordial îi revine terapeutului care trebuie să creeze un cadru de încredere pentru clientul său, această relaţie fiind hotăratoare pentru rezultatul terapiei. Terapeutul trebuie să deţină cunoştinte solide nu numai în domeniul psihologiei, dar şi al artei, fie ea muzică, pictură, sculptură, dans sau dramă.
2) Alegerea modalităţii terapeutice prin artă trebuie adaptată la nivelul de funcţionare a clientului şi a necesităţilor sale psiho-fizice, şi este făcută în funcţie de criteriile terapeutice, dar şi în funcţie de gustul şi înclinaţiile artistice ale clientului spre.
3) Ca şi în psihoterapie obiectivele art-terapiei pot fi împărţite în obiective imediate, orientate asupra stării de sănătate, şi obiective de perspectivă, orientate asupra reorganizării personalităţii şi ameliorării comportamentului.

Arta ocupă un loc diferit în procesul terapeutic, în acest sens dezvoltându-se trei direcţii:
• Art-terapiadezvoltată din psihologie – produsul artistic rezultat în urma sedinţei terapeutice este folosit ca material pentru interpretare şi verbalizare.
• Art-terapia dezvoltată din artă– simpla aplecare asupra actului artistic, conceperea şi procesul de creaţie în sine au efecte terapeutice.
• Abordarea integrată a artei şi a terapiei– posibilitatea de exprimare pe toată durata procesului terapeutic conduce spre o reducere şi o transformare a energiilor negative în energii pozitive, într-o schimbare la nivel psihologic.

Art-terapia este formată din patru terapii particulare: meloterapia (terapia realizată cu ajutorul muzicii), dramaterapia (terapia realizată cu ajutorul exprimării dramatice, teatrale) terapia prin desen, pictură, modelaj şi colaj şi terapia prin mişcare şi dans. În afară de meloterapie, care se practică în mod singular, celelalte trei forme de terapie sunt, în genere, practicate mixt, unde muzica are rolul secundar. Astfel, mişcarea ritmată şi dansul nu pot exista fără sunet/muzică, chiar dacă aceasta este auzită/imaginată doar de client/pacient, dramaterapia nu de puţine ori are un fond sonor care „întregeşte” tabloul dramatic, iar în terapia prin desen, pictură, colaj şi modelaj, sunetul/muzica sunt, indubitabil, factorul relaxant şi, adesea, inspiraţional.

Drd. Fulvia Anca Constantin
*Material oferit de Revista InfoMuzica – www.infomuzica.ro – partener online