Terapia in pasi de dans ( 2 )

Oamenii se pot ajuta unii pe altii in foarte multe feluri. Depinde daca vor, daca pot sau daca li se permite acest lucru. Un astfel de “fel” ar putea fi dansul, iar emisiunea TV “Dansez pentru tine” ar fi o minunata exemplificare. In ce sens? In sensul ca la o asemenea emisiune se poate observa cum dansul unor persoane, deosebit de sensibile la suferinta altora, poate aduce nu numai bucurie, spectacol de calitate, ci si speranta de mai bine.
Schimbarile pe care dansul le poate aduce vizeaza atat fizicul, psihicul cat si emotionalul protagonistilor. Mai putin se stie ca acest gen de schimbari au fost si inca mai sunt, obiectul unor cercetari minutioase pentru multi specialisti. Pornind de la ce? De la constatarea ca dansul poate ajuta mult la detensionarea nervoasa, la diminuarea anxietatii, la eliberarea de stres, la pierderea unor kilograme acumulate in plus, la intarirea oaselor si nu in ultimul rand, la socializare.
Dansul s-a practicat din cele mai vechi timpuri. Acompaniati de sunetul tobelor, vracii dansau in jurul celor bolnavi, inchipuindu-si ca in acest fel, vor reusi sa alunge boala si spiritele rele din corpul acestora. Razboinicii isi manifestau bucuria victoriei dansand frenetic in jurul focului. In antichitate, dansul a capatat ritmuri si forme noi. Reprezentative pentru acele vremuri sunt considerate a fi dansurile grecilor antici, dansul avand o contributie deosebita la evolutia culturala. In Evul Mediu, dansul a existat atat la curtile regale, cat si la sate. S-a dansat in elegante sali de bal, dar si pe ulitele prafuite ale satelor.
In societatea contemporana, dansul este mult mai mult : un mijloc de socializare, o posibilitate de a vindeca anumite suferinte emotionale, o posibilitate de remodelare si de tonifiere a trupului, o alternativa de exprimare a unor emotii bine ascunse si chiar un posibil subiect de film. Un asemenea film ar fi „Shall We Dance?” (in traducere „Dansam?”), o veritabila pledoarie pentru frumusetea si utilitatea dansului.

Este un film despre un barbat aflat la mijlocul vietii, pe nume John Clark (interpretat excelent de Richard Gere), care se inscrie la un curs de dans, atras de tristetea unei femei pe care o vedea zilnic prin geamul unui salon de dans, aflat in apropierea liniei ferate. Tot timpul te intrebi “Ce il fascineaza?” Paulina – superba profesoara de dans ( interpretata de Jennifer Lopez) sau ceea ce face el la cursul de dans? Raspunsul se poate intui abia spre sfarsitul filmului, atunci cand protagonistul afirma foarte simplu ce simte atunci cand danseaza, “Ma face fericit.” Finalul filmului este mai putin obisnuit, dar reaminteste celor care il vizioneaza, valoarea familiei si cat de importanta poate fi dragostea sotiei si a copilului tau, intr-o lume plina de tentatii…
Ritmul infernal de munca din ziua de azi, precum si stresul prelungit poate afecta pe oricine. Acumularea unor astfel de tensiuni in sistemul nervos, poate provoca tensiune in sistemul muscular, care se manifesta prin asa-zisa incordare, sesizata indeosebi de maseuri si maseuze la clientii deosebit de stresati. Pentru a ameliora o asemenea stare, se pot utiliza mai multe metode. Una dintre acestea ar fi terapia prin dans, aparuta in SUA in anul 1940. S-a utilizat dansul pentru a imbunatati starea mentala a unor pacienti, prea agitati pentru a urma o sedinta normala de terapie. Rezultatele au fost surprinzatoare, ceea ce a dus la aplicarea dar si la perfectionarea continua a acestei metode.
In zilele noastre terapia prin dans este o forma de psihoterapie care utilizeaza miscarea si dansul ca forma de psihoterapie expresiva. Se bazeaza pe legatura existenta intre minte si corpul fizic, poate fi utilizata ca activitate de grup sau individual. Desi cabinetul lor arata mai mult ca o sala de dans decat ca un cabinet terapeutic, terapeutii prin dans si miscare nu sunt profesori de dans. Sunt psihoterapeuti cu o pregatire speciala, pentru care tinuta si miscarile corpului reprezinta indicatori sensibili ai personalitatii si starii emotionale a celor cu care lucreaza. Prin dans pacientii sunt instruiti sa-si exprime suferintele pe care le ascund, iar acest lucru ajuta in mod evident la depasirea treptata a suferintelor emotionale. Miscarile pot fi improvizate sau nu, iar muzica nu este obligatorie. Asta depinde de stilul de lucru al terapeutului.
Acest gen de terapie se utilizeaza cu succes la tratarea pacientilor cu dificultati emotionale, anxietate, depresie, tulburari de nutritie, oboseala cronica, afectiuni psihosomatice, schizofrenie. Are ca scop final eliminarea tensiunilor acumulate, precum si imbunatatirea starii fizice si mentale a celor care au optat pentru acest gen de terapie.
Terapia prin dans este eficienta atat pentru copii cat si pentru adulti. Copiii sunt incurajati sa danseze atat individual cat si in grup. Studii recente au demonstrat ca dansul poate fi utilizat cu succes indeosebi pentru copiii cu autism. Se stie ca dificultatile lor se manifesta in aria comunicarii, gandirii si socializarii. Ei au nevoie de o anumita stimulare pentru a prelucra informatia primita. O asemenea stimulare este adusa, in acest caz, tocmai prin muzica si dans. Se invata treptat, secvential, se antreneaza ambele emisfere ale creierului, iar executia si repetitia anumitor miscari, poate ajuta copilul sa-si elaboreze cai noi de invatare in functie de posibilitatile sale. Cu timpul se pot produce schimbari la nivelul gandirii, coordonarii, posturii corpului, precum si a comportamentului. Lasati sa se exprime prin dans, copiii cu autism pot invata mai usor si mai placut, sa se integreze si sa comunice, invatand jucandu-se, nu fortandu-se, iar acest lucru este necesar a fi inteles, mai ales, de catre parinti.

Avand in vedere spectaculoasele ei rezultate, aceasta terapie poate fi utilizata in sanatorii, dar si in programele de reabilitare a detinutilor. Poate va intrebati “La ce foloseste o asemenea terapie celor care sunt deja in puscarie? Merita ei un asemenea efort, se merita oare o asemenea investitie?”
Specialistii considera ca se merita, iar un exemplu de acest gen, a fost oferit de catre 1500 de detinuti filipinezi din insula Cebu. In anul 2007 detinutii filipinezi au dansat sincron pe celebrul “Thriller”. Videoclipul a fost postat pe YouTube si astfel au devenit cunoscuti. Cativa ani mai tarziu, ca un tribut adus memoriei lui Michael Jackson, pregatiti de unul dintre coregrafii lui Michael ( pe nume Travis Payne) si de care doi dintre dansatorii sai, si-au continuat dansul pe un mixaj compus din mai multe melodii care ar fi fost incluse in turneul “This is It”. Coregrafia rivalizeaza cu cele mai mari realizari in domeniu. Va puteti convinge si singuri vizionand filmuletul postat pe Internet.
Ce explicatie s-ar putea da? In cazul detinutilor, o astfel de terapie are in vedere problemele psihologice cauzate de privarea de libertate, de pierderea drepturilor, de noile reguli pe care trebuie sa le respecte si conform carora trebuie sa traiasca. Pe parcursul detentiei se acumuleaza alt gen de experiente, care le pot modifica comportamentul, dar si perceptia corecta a mediului in care traiesc. Detentia le ia tot ce au. Singurul lucru care le-ar mai ramane este demnitatea. Daca se pierde si ea, nu prea ar mai fi multe de facut… Ca forma de tratament, in cazul detinutilor, terapia prin dans ajuta la detensionarea periculoasei tensiuni nervoase, se ofera posibilitatea exteriorizarii unor emotii si a unor framantari imposibil de exprimat verbal si se poate reda sentimentul utilitatii fata de societate, favorizandu-se reintegarea acestora dupa eliberare. Ce pledeaza pentru utilitatea ei? Faptul ca problemele psihologice acumulate intr-o perioada de detentie, se manifesta indeosebi dupa eliberare, ceea ce explica recidiva multora dintre ei…
Avand in vedere cele prezentate pana acum, va voi semnala un alt caz. Celebra dansatoare clasica Ananda Shankar a luptat cu propriul cancer prin dans. A povestit lumii intregi “experienta” sa precizand “Vreau sa fiu cunoscuta lumii ca o cuceritoare a cancerului, nu ca o supravietuitoare”. Si-a sintetizat strategia de lupta intr-o singura fraza “Am mutat cancerul din corpul meu, in dansul meu”. A reusit, dovedind ca este posibil un asemenea transfer, iar asta ar trebui sa dea de gandit nu numai specialistilor…
In concluzie, se poate afirma ca terapia prin dans poate fi considerata o alternativa pentru rezolvarea multor probleme. Intrucat solicita intregul organism, indeosebi picioarele, poate fi obositor, chiar extenuant. Cu toate astea, dansul poate remodela, poate tonifica. Ce? Un trup obosit si o minte chinuita de griji si ganduri…Cu ce scop? Si de a dovedi ca se poate…

*Cititi si “Terapia in pasi de dans” ( 1 ) ( click aici ).

Mihaela-Theodora Popescu