Cum stam cu estimarea propriei valori
„Sunt un prost !” sau „Vai, ce proasta am fost !” ; „Nu, eu nu pot asta !” sau „Nu sunt in stare niciodata, de nimic !”. Sunt propozitii des intalnite la cei care manifesta o vadita lipsa de incredere in sine si, la urma urmei, o expresie a lipsei stimei de sine sau a subevaluarii propriei valori. Unul dintre elementele fundamentale care ne insotesc pe parcursul vietii, este nevoia de a ne stima si de a fi stimati de ceilalti. Multi nu-si pun problema autoevaluarii personale, iar subconstientul lor simte ca acest lucru poate fi o lacuna importanta. In general, psihologii definesc stima de sine ca fiind rezultatul estimarii propriei valori, care se manifesta ca satisfactie sau insatisfactie, pe care individual o asociaza imaginii de sine, constient sau nu. Alfred Adler, primul psiholog care a creat o teorie holista a personalitatii, incercand sa tina cont de toate influentele fundamentale care marcheaza viata individului, considera ca „maretia omului apare cand el incepe sa se vada asa cum este”. In fiecare zi luam decizii influentate de nivelul stimei de sine, pe de-o parte si, pe de alta parte, dovedim celor din jur nivelul stimei noastre de sine…