Exista un vechi proverb care sintetizeaza o constatare uimitoare. Proverbul ii apartine inteleptului Confucius care, in urma cu mai multe sute de ani, a facut o uluitoare observatie “Cuvintele sunt vocea inimii”. Cui poate folosi asa ceva?
Mai ales psihologilor, precum si oricarei persoane suficient instruite dar si interesate in a descifra ce se poate ascunde in sufletul cuiva, pornind de la analizarea cuvintelor utilizate cand se comunica ceva.
Tot mai multe persoane fac afirmatii de genul “eu sunt nevrozat(a)”, “cutare este nevrozat(a)”, etc. fara a sti exact despre ce este vorba. Zilele trecute am fost abordata si intrebata “Daca va povestesc ce simt si cum simt anumite lucruri, la ce sunteti atenta: la mimica, la gestica sau la continut?”
“La tot, dar mai ales la cuvinte” am raspuns eu.
Raspunsul meu a declansat o reactie cat se poate de virulenta “Sunt eu nevrozata, dar ce, suntem cumva la lectia de limba romana? Eu vreau sa inteleg ce se intampla cu mine!” mi-a reprosat enervata cea care ma abordase fara a-si cere permisiunea.
“Ati dori sa stiti mai multe despre nevroza?” am intrebat-o eu.
“Da, pentru ca am fost recent diagnosticata si nu mi s-a explicat absolut nimic!” mi-a raspuns, tremurand din toate incheieturile, virulenta mea interlocutoare.
La insistenta dansei au urmat explicatiile. De ce i le-am oferit? Pentru a intelege cu adevarat ce se intampla, nicidecum de teama unui repros sau unei alte reactii… Nu ma sperii eu asa de usor!
Nevroza este o afectiune psihogena (adica de origine psihica), constientizata de cei afectati. Poate fi declansata de un mediu de viata suprasolicitant, de traume psihice precum si de efortul intelectual. Multa lume crede ca este o boala a secolului in care traim, dar nu este tocmai asa. Primele observatii au fost facute din antichitate si ii apartin lui Hipocrate. El i-a caracterizat pe cei afectati de aceasta boala drept “niste invinsi”, probabil, incercand si diferite remedii pentru vindecarea lor.
De-a lungul timpului, observatiile asupra manifestarilor nevrotice au continuat, dar abia in secolul al XVII-lea au aparut o serie de teorii referitoare la acest fenomen. Termenul de nevroza a fost introdus abia in anul 1769 de catre William Cullen si se referea la totalitatea tulburarilor psihice fara un substrat organic.

Nevroza este o tulburare nervoasa, functionala (adica nu este insotita de o boala cerebrala organica), determinata de stari conflictuale profesionale sau familiale, indeosebi la cei cu un fond emotional labil.
Specialistii o considera o reactie la stresul psihosocial, ca un raspuns de adaptare ineficient, posibil datorita dezacordului dintre dorinte si posibilitatile lor de realizare.
S. Freud a afirmat ca nevroza apare in urma conflictului dintre Eu si Sine. Poate si din acest motiv, se mai spune ca o persoana nevrotica nu se confrunta cu realul, ci se apara de real…
In generarea acestei tulburari intervin factori sociali, biologici, insa cei mai semnificativi sunt factorii de mediu. Cu toate acestea, nu sunt rupte legaturile familiale, profesionale, sociale.
Important de stiut ar fi si faptul ca, simtul realitatii se pierde doar partial, invocandu-se trecutul pentru a justifica prezentul. Contactul cu lumea exterioara nu se pierde. Limbajul ramane intact, experientele si trairile pot fi impartasite celorlalti, simbolizarea verbala putand “acoperi” realitatea.
Manifestarile clinice ale nevrozei sunt: astenie, iritabilitate, insomnii, lipsa de concentrare, cefalee, tulburari functionale, anxietate etc. Tulburarile pot fi destul de usoare, dar si de gravitate medie, asta in functie de trasaturile de personalitate, de vulnerabilitatea persoanei afectate. Daca se dovedesc necesare, spitalizarile sunt de scurta durata.
Nevrozele cuprind doua domenii de psihopatologie: nevrozele de organ (cand simptomatologia se fixeaza excesiv pe un aparat sau pe un sistem) si psihonevroza (cand simptomatologia este psihica).
Nevrozele pot fi: nediferentiate (neurastenia, nevroza depresiva si nevroza anxioasa) si diferentiate (nevroza fobica, obsesiv-compulsiva, isterica si mixta).
Cele mai cunoscute forme de nevroza sunt: nevroza astenica (neurastenia), nevroza obsesiv-fobica (psihastenia), nevroza isterica si cea mixta.
Nevroza astenica are ca si cauza principala suprasolicitarea indelungata. Caracteristice sunt epuizarea, hiperexcitabilitatea emotiva, vertijul, cefaleea, senzatiile neplacute de sufocare sau de “nod in gat”. Tratamentul consta in restabilirea somnului, in odihna, relaxare, psihoterapie, medicatie, precum si vitaminele B6, B12.
Nevroza obsesiv-fobica se caracterizeaza prin simptome chinuitoare constand in fobii, obsesii, nesiguranta, teama nejustificata. Sunt afectate vointa si randamentul in munca, dar se pastreaza intacte memoria si rationamentul. Tratamentul se bazeaza pe medicatie si psihoterapie insa pe perioade mai indelungate.
Nevroza isterica, desi exista si in antichitate, este prezenta si in zilele noastre. Simptomele se manifesta prin crize isterice, tulburari de constienta, tulburari somatice (care tin de corp). O criza poate dura de la cateva minute la cateva ore si poate fi declansata de evenimente/situatii stresante. Cea mai recomandata alternativa de tratament este psihoterapia individuala.
Nevroza mixta este considerata o forma clinica de nevroza si este caracterizata prin tulburari motorii (cum ar fi ticurile). Are multiple posibilitati de tratament, acestea putand fi alese in functie de gravitatea bolii.
In concluzie, ati putut constata ca sindromurile nevrotice pot avea ca elemente definitorii mai multe feluri de sindromuri precum: sindromul astenic (astenie, fatigabilitate), sindromul obsesiv (obsesii, compulsii), sindromul isteric (demonstrativitate), sindromul hipocondriac.
Pentru ameliorare sunt des utilizate si remediile naturiste. Amintesc doar cateva: ceaiul de salvie, paducel, tei, coada soricelului, sulfina.
Ar mai fi de adaugat ca nevroza difera de tulburarile de personalitate si nu este insotita de alterarea personalitatii. Si datorita acestui fapt, nevroticii isi constientizeaza boala solicitand, de cele mai multe ori, din proprie initiativa, un ajutor specializat. Atunci cand nu reusesc, situatia se poate complica…
“Secretul de a fi plicticos este acela de a spune totul” ne-a invatat Voltaire. Departe de a fi spus totul despre nevroza, eu ma opresc aici, considerand ca informatiile prezentate sunt suficiente pentru a intelege ca nevroza este o tulburare nervoasa pe care nu ar fi indicat sa o ignorati.
Important este ca nevroza este tratabila, ca este vindecabila, restul depinzand doar de decizia de a o infrunta.

Mihaela-Theodora Popescu