„…Mi-a stat inima-n loc”, „Am, asa, o piatra pe inima… ”, „Mi-ai rupt inima” sau „Nu pune la inima” ori „A murit de inima rea” ; sunt cateva dintre expresiile care s-au impamantenit in vorbirea curenta, atunci cand este vorba despre un anumit soc, eveniment neplacut sau sperietura. Toata lumea pomeneste acest organ al corpului omenesc, uitand ca, de cele mai multe ori, noi singuri ne producem aceste rele. Stim ce sa facem cand ne doare maseaua si dam mare importanta acesteia, dar nu stim nimic despre inima noastra, care trudeste pentru viata noastra inca de la primele patru saptamani ale fatului in burta mamei. Si, de fapt, nici nu o bagam in seama ; ea este acolo, isi face treaba ei si numai in cazul in care apar diverse simptome neplacute sau dureroase, ne aducem aminte de ea ; uneori, nici atunci !

„Uzina vie” – inima

In primul rand trebuie sa stim : chiar daca nu o vedem si nu o simtim, ea exista si este a noastra. Care om cu mintea intreaga, daca are un bun al sau, il lasa nepazit ? Noi, majoritatea, suntem cei care ne neglijam inima ; ea nu trebuie luata in seama doar cand ne imbolnavim, pentru ca atunci s-ar putea sa fie prea tarziu. Este organul cu activitate permanenta, o uzina care intretine viata si este doar cat pumnul stapanului ei, avand o greutate de numai cca. 300-350 gr. Mica-mica, dar voinica ! Iata numai cateva dintre muncile pe care le face : inima pompeaza aproximativ 6 litri de sange pe minut, adica cca. 8-9 tone de sange pe zi ! De-a lungul vietii, inima bate de aproximativ 2.700.000.000 de ori ; la o durata de viata de 70 de ani bate de cca. 3 miliarde de ori. Ea continua sa bata daca este scoasa din corp si chiar taind muschiul inimi, ea continua sa bata.

Sa mai stim ca inima femeii bate mai repede decat inima barbatului. Pulsul in stare de repaos la adult este de 60-80 batai pe minut, iar la nou-nascut 140 ; faceti dvs. socoteala, de cate ori bate pe zi, dar intr-o viata ? Fara sa intram in prea multe amanunte, sa retinem ca tensiunea arteriala optima este 120/80, iar cand aceste valori se modifica ajungand la 140/90, 160/100 sau 180/110 avem deja o inima bolnava de hipertensiune arteriala (HTA) stadiul I, II sau, respectiv III.

Of, inima mea…

Cauzele imbolnavirii inimii sunt arhicunoscute : fumatul, alimentatia irationala, aportul mare de sare, consumul excesiv de alcool, colesterolul ridicat, obezitatea, sedentarismul, diabetul, varsta ; toate acestea si nu numai acestea, sau doar unele dintre aceste cauze, pot aduce mari prejudicii functionarii optime a inimii si, in final, pot avea consecinte funeste. Sunt, insa, numeroase cazurile in care pacienti care vin cu ambulanta au probleme acute ale inimii, dar sunt recunoscuti pentru regimul lor de viata rational si lipsit de excese de orice fel ; am spune : oameni cu adevarat sanatosi, unii practica sporturi sau fac exercitii fizice si asa mai departe. Totusi ei pot suferi de insuficienta cardiaca, hipertensiune, angina pectorala sau infarct miocardic. Atunci, de unde li se trage acest mare necaz ? In urma consultarii pacientilor, s-a constatat ca, desi duc o viata sanatoasa din punct de vedere fizic, exista multa suferinta in sufletul lor : le-a murit un om drag, au avut un soc pricinuit de o cearta, de un accident sau traiesc intr-un mediu continuu stresant. Recent, medicii au ajuns la concluzia ca, acestor pacienti, inainte de a le fi zdrobita inima, ei au avut sufletul zdrobit si ca starea lor psihica, sufleteasca, are o importanta covarsitoare asupra inimii si a bunei ei functionari.

Despre psihocardiologie

Psihocardiologia este disciplina medicala specializata in efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii. Tot ce inseamna sentiment nociv : frica, mania, furia, nervii, epuizarea, descurajarea, depresia, tristetea, melancolia sau formele de suprasolicitare cronica sau acuta, pot afecta profund inima si functionarea ei. Toate evenimentele traumatizante din viata unui om, oricat de ponderat si rational ar fi el, evenimente care par a nu ne atinge fizic, isi pun amprenta asupra sufletului nostru si, implicit asupra inimii noastre. Acestea pot fi : catastrofele naturale, razboiul, moartea unei persoane apropiate, divortul, accidentele, despartirile amoroase, starile conflictuale de acasa sau de la munca, tensiunile, frustrarile, stresul continuu, refularea emotiilor negative si multe altele. Acestea se acumuleaza in timp si, dintr-o data, omul „sanatos” poate face infarct, caci el nu era, in intregul sau, un om sanatos, el avea sufletul bolnav, ceea ce i-a imbolnavit si inima. Si aici intervine psihocardiologia.

Spre exemplu…

…Sa spunem ca o persoana scrie un articol, sa zicem pentru revista „Formula AS” nr.845 /2008, sa zicem intitulat chiar asa „Psihocardiologia”, articol care are mare succes ; in timp, el este „preluat” pe numeroase site-uri pe net. Persoana respectiva are satisfactia morala ca a scris un articol foarte bun si interesant, dar, in acelasi timp, sentimentul ca este ignorata ca autor ( caci nimeni nu mentioneaza autorul sau sursa articolului ) sentimentul acesta negativ se intensifica, pe masura ce aparitiile anonime sau, culmea, semnate de altii, se inmultesc. Sa zicem ca aceste sentimente negative se acumuleaza si pot sterge, la un moment dat, sentimentul de satisfactie initial ; ele pot aduce, in timp, stresul continuu, care duce la depresie. Depresia lucreaza la randul ei si poate aduce cu sine semne patologice in functionarea inimii persoanei respective. Ati inteles mecanismul ?
In alta ordine de idei, cele din exemplul nostru sunt reale si, desi nu cunoastem persoana respectiva, speram ca este o persoana pozitiva ; mai speram, inca, intr-o intoarcere la bun-simt in arealul on-line, astfel ca mentionarea autorului si a sursei sa devina un bun obicei, fara doar si poate, neabatut. In rest, tot respectul dnei. Gilda Fildan, care cred ca este autoarea articolului si revistei „Formula AS”, care, de asemenea, cred ca l-a publicat pentru prima data. Si, ca sa fiu in ton cu articolul, „ma unge pe inima” cand i se face dreptate cuiva. De asemenea, mai cred ca multora „le-a venit inima la loc” si ca altora „le-a sarit inima din piept” !

Ce-i de facut ?

Trecand peste scurta digresiune, vom putea observa ca, in cazul psihocardiologiei, isi dau mana psihologia si cardiologia. Dar, nu asteptati totul de la medic ! Si mai ales, nu asteptati sa ajungeti la medic ! Suntem datori inimilor noastre cu o psiho-profilaxie a ei ; presupunand ca nu faceti abuzuri, ca va odihniti si dormiti suficient si va alimentati rational, daca aveti un necaz, nu-l refulati ; cautati sa va impartasiti emotiile negative cu cineva apropiat sau chiar cu medicul de familie. In cazul unor evenimente triste sau infricosatoare cautati sprijin moral in jurul dvs., nu va retrageti in propria cochilie. Retragerea in solitudine nu este cea mai buna solutie ; practicati un sport, preferabil de echipa ; pozitivati-va gandurile, alungati-le pe cele „negre”. Incercati sa priviti viata in mod optimist. Radeti mai mult, rasul este o terapie benefica. Iesiti cat mai mult in natura, este un „medicament” fara egal pentru orice stare depresiva. Cautati noi hobby-uri, incercati ceva ce v-ati dorit de mult sa faceti si n-ati avut timp. Bucurati-va de fiecare clipa a vietii dvs. si inima dvs. va va multumi.

Olivia Vatca