Din nefericire, exista si persoane carora le place sa intervina permanent in viata altora, comportandu-se asemeni unui tata bagacios si binevoitor, neavand insa, nici o legatura cu familia. Si ce este rau in asta? Ar fi ceva, dar asta puteti afla si daca alegeti sa cititi ceea ce am scris in continuare…
Despre persoanele carora le place sa controleze si sa coordoneze viata altora, utilizand nu ordinele, ci sfaturile si remarcile pe care le fac in permanenta, se spune ca fac parte din categoria tipului paternalist. Va poate fi coleg, sef, prieten, chiar si o simpla cunostinta.
La inceput poate fi foarte placut si va puteti gandi cu maxima incantare ca, in sfarsit, ati gasit pe cineva caruia ii pasa cu adevarat de dumneavoastra. Daca ati avut sau aveti o relatie buna cu tatal dumneavoastra, succesul unei astfel de persoane poate fi usor asigurat, dar mare atentie la limite!
Un prim semnal de alarma ar fi chestionarea, care are un scop cat se poate de precis. Doreste sa va stie programul, obligatiile, preferintele, dar si lucruri strict personale. Incet, incet, poate obtine accesul la “sertarul” datelor personale, sertar pe care numai dumneavoastra aveti dreptul de a-l deschide.
O astfel de persoana pare, intotdeauna, bine intentionata. De fapt, va supravegheaza neincetat, limitandu-va posibilitatile de manifestare, inhiband si afectand in sens negativ creativitatea personala. Daca aveti vreo initiativa, vine intrebarea “Pe mine de ce nu m-ai intrebat?”, urmata de tot felul de argumente cum ca nu este bine, ca nu se poate, ca nu ar fi o solutie potrivita, etc.
De acord, poate fi extrem de placut sa fii tratat cu afectiune, sa fii luat “in grija”, dar ei nu se opresc aici. Treptat, ajung sa va trateze ca pe un incapabil, ca pe un iresponsabil, ca pe unul care nu stie absolut nimic, care nu se descurca si care nu poate discerne fara ajutorul atat de nepretuit al… mariei sale! Le place enorm sa se “joace” de-a parintele si copilul insa, copilul lor nu este unul destept si descurcaret, ci unul incapabil si prost.
Care ar putea fi consecintele? Grava afectare a stimei de sine, pierderea increderii in fortele proprii, dependenta, posibil depresia…
Ce se recomanda? Depinde ce va doriti…

Daca va doriti sa impuneti distanta, nu-i dati prilejul sa va puna intrebari cu caracter personal. Abordati o atitudine politicoasa, dar cat se poate de distanta. Nu intrati in rolul copilului si nu-i permiteti sub nici o forma a se juca de-a parintele, indiferent cat de placut ar putea fi. Cu timpul va intelege refuzul si va cauta pe altcineva.
Totusi, daca doriti sa pastrati o relatie amicala, mai intai sugerati respectul dumneavoastra, mai ales atunci cand insista sa va invete ceva nou. Apoi gasiti prilejul de a-i preciza ca sunteti adult, ca perioada copilariei s-a incheiat si ca rolul de copil nu va place deloc, intrucat aveti amintiri neplacute din perioada respectiva… dar asta ca si cum i-ati impartasi un mare secret…
Daca un tip paternalist va este un superior de la serviciu, incercati sa va amintiti cum si de ce, Elvetia a ramas o tara neutra, tocmai intr-un razboi mondial… solutiile vor veni de la sine.
Dorinta de a controla cu orice pret, chiar cu o aparenta bunavointa, nu este dificil de sesizat. Se poate sa fiti constransi sa acceptati acest lucru, dar asta nu inseamna sa si capitulati!
Chiar si atunci cand ati fost “asimilati”, desi sunteti mai mult decat capabili sa va descurcati in orice imprejurare, trebuie sa impuneti respectarea unor limite.
Si inca ceva… chiar si comorile asteapta sa fie descoperite, solutiile salvatoare de ce nu?

Mihaela-Theodora Popescu