Se poate invata si cum sa spui NU ?

Pentru unii poate fi greu de crezut, insa exista persoane care au mari dificultati de a spune NU. Care ar fi explicatia? Exista mai multe explicatii, intre care amintesc doar cateva: o politete excesiva, frica de a fi marginalizati, etichetati, criticati, evaluati negativ, respinsi, etc.
Cum se poate ajunge la o asemenea incapacitate de a refuza, cand numai asta se doreste? Uneori din timiditate, alteori din incapacitatea de a exprima indignarea, posibil si dintr-o educatie gresita (sau prost inteleasa) care incurajeaza pasivitatea, din neputinta de a formula clar opiniile personale, dar si din frica de a nu dezamagi sau supara pe cineva anume.
Majoritatea celor care se confrunta cu aceasta problema sunt femeile, care, s-ar parea ca ar fi mai dispuse de a renunta la opiniile personale pentru evitarea unor divergente.
Dificultatea de a spune NU o pot avea si persoanele care manifesta o anxietate sociala, dar si persoanele carora le lipsesc abilitatile sociale, in sensul stabilirii unor relatii interpersonale, atat la locul de munca cat si acasa.
In urma cu ceva timp, am cunoscut o asemenea doamna, care, pe langa faptul ca nu mai avea curajul sa articuleze cuvantul NU, ajunsese sa nu mai aiba deloc incredere fortele proprii, devalorizandu-se continuu, fara a avea nici un motiv real. “Am ajuns asa pentru ca sunt casatorita cu un barbat care niciodata nu este de acord cu parerile si nici cu ideile mele. In sinea mea ii spun “Domnul NU”, eu nu vreau sa ajung ca el, mai mult, daca si eu spun NU, incepe scandalul…
Am primit si un alt gen de explicatie “La baza educatiei pe care am primit-o a stat ideea ca femeia trebuie sa fie supusa barbatului asemeni unei gheise, altfel ea poate fi considerata fara devotament si fara feminitate… ”, pe cand o alta imi povestea ingrozita “nu ma pot apara, de aceea nu pot spune NU”.
In mod deosebit m-a impresionat cazul unei tinere domnisoare care, pur si simplu se imbolnavise de atata munca. Nu indraznea sa spuna NU sefilor sai de la serviciu, se dovedise foarte capabila si deosebit de constiincioasa, ceea ce a atras repatizarea multor lucrari suplimentare care o obligau sa lucreze ore intregi peste program. Azi asa, maine asa, pana cand s-au scurs luni si chiar ani din viata sa. Pe langa faptul ca se imbolnavise fizic, nu-si mai putea exprima nici emotiile.
Intr-o buna zi, cineva i-a spus cat se poate de direct “Ei se poarta asa, pentru ca tu le permiti!” si asta a fost, ceea ce se cheama in psihologie, constientizarea.

Si-a analizat viata, apoi sentimentele, gandurile, precum si emotiile care o determinau sa aiba un asemenea comportament. Mi-a solicitat sprijinul si impreuna am descoperit ca dificultatea de a spune NU atrage si dificultatea de exprimare a unor sentimente. I-am explicat ca cei care nu pot spune NU, sunt cei de pe urma carora se profita cel mai mult. Am inceput un antrenament asertiv, acesta fiind o tehnica de antrenare a abilitatilor sociale, dovedindu-i in acest mod ca asertivitatea nu are nici o legatura cu agresivitatea. Eu consider ca fiecare om are dreptul de a fi si de a se simti liber sa refuze, daca asta isi doreste. Important este sa o faca simplu, fara sa jigneasca, fara sa atace si cu multa diplomatie.
Daca ati fost o viata intreaga peste masura de amabili, daca ati pus mereu dorintele altora mai presus decat dorintele dumneavoastra si acum v-ati decis sa invatati si cum se poate spune NU, va recomand sa incercati parcurgerea unui program de dezvoltare a asertivitatii, individual sau in grup. Veti putea descoperi cateva metode de a face fata situatiilor problematice cu care va confruntati (sau va puteti confrunta), veti putea invata cum sa pastrati controlul gandurilor disfunctionale si nu in ultimul rand, cum sa-i invatati si pe cei din preajma dumneavoastra sa devina mai maleabili si mai receptivi la ceea ce va doriti.
Intr-adevar, sunt si situatii cand nu poti raspunde cu un simplu NU. Eu apelez intotdeauna la formula “sa ma mai gandesc” si de foarte multe ori asta si fac, incercand sa-mi mai acord putin timp pentru o analiza mult mai profunda.

Mihaela-Theodora Popescu