Poate fi euforia un simptom al unei boli nervoase?

Despre persoanele care, in locuri publice, fredoneaza destul de tare diverse melodii, se mai spune ca ar fi niste persoane euforice. Daca au un motiv real, este ok., iar motivele pot fi diverse: poate oamenii sunt indragostiti si dragostea le este impartasita, poate au promovat un examen sau un test, poate ca au rezolvat o problema considerata de nerezolvat, poate si-au cumparat un lucru pe care-l doreau de mult timp, etc.
De regula, o stare reala de buna dispozitie se poate transmite binedispunand si pe cei din preajma. Dar daca aceasta euforie este doar o falsa si exagerata senzatie de fericire, ce s-ar putea spune?
“O multime de lucruri” ar raspunde atat psihiatrii cat si psihologii si asta deloc intamplator. Cunostintele profesionale pe care le au, permit intelegerea si posibilitatea explicarii unui astfel de comportament, care, pana la urma, poate fi considerat si un indicator al starii sanatatii psihice a celor care il manifesta.
Poate fi considerat bolnav un om care arata celor din preajma ca se simte bine? Este intrebarea la care destui se gandesc, mai ales atunci cand un euforic devine brusc si fara motiv, manios si violent verbal.
Pentru cei care si-au pus deja o astfel de intrebare si nu au gasit un raspuns, m-am gandit sa scriu un articol. Desi am mai fost acuzata ca scriu “simplut” si “ciudat de accesibil”(?!), eu imi voi pastra stilul. De ce? Pentru ca imi doresc sa fiu inteleasa cu usurinta, mai ales de catre cei care nu au o pregatire in domeniul psihologiei… nicidecum sa-mi etalez cunostintele de specialitate acumulate de-a lungul anilor de studiu.
Psihiatrii considera ca euforia ar fi un simptom al unei tulburari nervoase, doar atunci cand dispozitia este intr-adevar exagerata si optimismul nemotivat. Se considera a fi o caracteristica a maniei, iar un asemenea stadiu, in limbaj de specialitate, este denumit hipomanie. Cei care o manifesta nemotivat se simt deosebit de entuziasti, optimisti, generosi, prietenosi, vorbareti si creativi din punct de vedere lingvistic. Cauzele acestor exagerari pot fi multiple si vi le voi prezenta pe scurt.

Intoxicatia cu alcool poate duce usor la euforie, dar nu dureaza mult, depinzand intr-o mare masura de cantitatea de alcool ingerata. “In vino veritas” („In vin este adevarul”) spuneau latinii si numai la betie, anumite persoane spun ceea ce gandesc, aratandu-si adevarata fata si desconspirandu-si adevaratul caracter.
La randul lor, drogurile pot induce o stare euforica, uneori letargica, ceea ce explica, cumva, de ce atat de multi tineri apeleaza la “efectele” lor pentru a se simti fericiti.
Felul in care se poate manifesta o persoana hipomaniacala, poate diferi in functie de gravitatea tulburarii psihice pe care o are.
Cei care sunt afectati de tulburare bipolara de tip II (cea mai usoara) prezinta doar ocazional episoade de hipomanie, mai ales atunci cand reusesc sa-si depaseasca un episod de depresie. Pentru cei afectati de forma clasica a tulburarii bipolare (de tip I), euforia este doar o etapa intermediara spre manie. La inceput sunt expansivi, abordeaza fara nici o jena persoane straine cu care initiaza conversatii neasteptate si ciudate. Pot ajunge sa creada ca sunt de-a dreptul irezistibili si ca au o relatie speciala cu Divinitatea in sensul ca fac parte dintre cei “alesi” pentru calitatile lor. Cu timpul, pe masura ce mania se agraveaza, euforia este inlocuita de o iritabilitate care creste progresiv. Optimismul si bunavointa se transforma treptat in furie si chiar in frustrare. Din acel moment incepe suferinta…
Problema este ca persoanele afectate de acest gen de euforie, ca simptom clar al unei tulburari nervoase, nu-si dau seama de efectul negativ al comportamentului lor asupra celorlalti. De cele mai multe ori, refuza cu indarjire orice tratament, invocand starea de fericire pe care au resimtit-o la inceput, uitand, voit sau mai putin, senzatiile sau urmarile neplacute.
In ciuda falsei stari de bine, euforia fara un motiv intemeiat, nu este deloc constructiva, ci distructiva. Ce anume se distruge?
In primul rand, sanatatea celui afectat, iar in al doilea rand, posibila buna dispozitie a celor nevoiti sa-i suporte…

Mihaela-Theodora Popescu