In ultimul timp se vorbeste tot mai des despre problemele aparute in interactiunea dintre om si mediul sau de viata. Sa fi crescut receptivitatea oamenilor vis-a-vis de aceste probleme, datorita constientizarii efectelor negative, consecinta a numeroaselor avertismente lansate de catre oameni care nu se gandesc doar la ei, ci si la urmasii-urmasilor lor ?
Desi avertismente de acest gen au fost lansate de mai mult timp, atat in literatura de specialitate, cat si in media, multi dintre semenii nostri manifesta tendinta de a altera continuu mediul in care traiesc. In plus, se mai si intoxica (voit sau nu) cu tot felul de substante care de care mai periculoase, ignorand pericolele la care se expun.
Stiinta care se ocupa cu studiul interactiunii dintre organisme si mediul inconjurator se numeste ecologie. Crearea termenului de ecologie este atribuita biologului german Ernst Haeckel (1834-1919), fost profesor la Universitatea din Sena. Prima sa mentiune se regaseste intr-o nota a lucrarii „Generalle Morphologie der Organismen” aparuta in anul 1866. Termenul a fost construit pe baza a doua cuvinte grecesti „ecos” – casa si „logos” – stiinta. Este considerata stiinta habitatului, o ramura a biologiei care studiaza interactiunile dintre fiintele vii si mediul lor. Principiul interactiunii in lumea vie a fost evidentiat, pentru prima oara de catre Charles Darwin, care a observat ca diferitele specii se influenteaza reciproc prin activitatile lor, iar numarul de supravietuitori depinde tocmai de aceste interactiuni. Ideea a fost preluata si dezvoltata de catre zoologul Ernst Haeckel, semnandu-se in acest fel certificatul de nastere al noii stiinte.
In atentia opiniei publice termenul s-a impus mai ales dupa anii ’70 , mai intai in Occident si ceva mai tarziu in Europa. Accidentul nuclear de la Cernobil din luna aprilie 1986 a fost un eveniment cu un puternic impact social, care a redirectionat atentia opiniei publice.
Urmare a exploziei demografice si dezvoltarii proceselor tehnologice, necesarul de materie prima si energie a crescut foarte mult. Exploatarea din ce in ce mai intensa a resurselor Terrei a dus la un dezechilibru ecologic, care se manifesta sub diverse forme. Un exemplu ar fi ploile acide, tot mai dese, datorate prezentei dioxidului de sulf in aer. Resursele naturale nu mai sunt privite la modul general doar ca simple resurse, ci ca : resurse neregenerabile – minerale si combustibili fosili, resurse regenerabile – aer, apa, sol, flora si fauna salbatica, resurse permanente – energia solara, eoliana, a valurilor, geotermala.

In ziua de azi, omul nu mai este doar un element component al mediului inconjurator, ci un mare consumator. Si-a asigurat cresterea economica nu pe baza unor surse regenerabile de energie, ci pe energia cheltuita prin folosirea combustibililor neregenerabili : titei, carbuni, gaze naturale. S-a ajuns la cresterea nivelului de trai, la o crestere a duratei de viata, insa cu ce pret ? Pretul ar putea fi foarte greu de estimat, avandu-se in vedere deteriorarea grava a mediului ambiant, cauzata de tehnologiile poluante, dar profitabile si cu beneficii imediate.
Alvin Toffler a atentionat candva „Pentru prima data o civilizatie consuma din capitalul naturii, in loc sa traiasca din dobanzile pe care le dadea acest capital”.
Si poluarea a produs dezechilibre serioase. Au fost afectate toate componentele mediului, iar in prezent, natura a devenit rezultatul activitatilor omului. La nivel mondial, suprafata impadurita s-a redus aproape de jumatate, iar cea mai mare parte a pierderilor s-au produs in secolul XX, cand suprafata cultivata s-a extins cu repeziciune. S-a estimat ca peste 80.000 de specii de arbori sunt amenintate cu disparitia, urmare a defrisarilor abuzive. Un alt factor de risc pentru padurile Terrei il reprezinta incendierile forestiere. Seceta din ultimii ani a favorizat extinderea focului pe mari suprafete. S-a afirmat ca numai in taigaua siberiana focul a distrus sute de kilometri patrati de padure, iar dupa dezmembrarea URSS, comertul ilegal cu lemn a dus la reducerea semnificativa a suprafetelor impadurite din Europa. Limitele ecologice ale oceanelor au devenit din ce in ce mai evidente. Incalzirea globala s-a dovedit un fenomen real, nicidecum o fabulatie a unor savanti cu prea multa imaginatie. Efectul de smog al oraselor, subtierea stratului de ozon, efectul de sera si poluarea aerului, au produs si ele un grav dezechilibru al gazelor atmosferice.
La inceput, atentionarile pe acest segment s-au facut indeosebi in literatura de specialitate, apoi cu ajutorul filmelor documentare. Dar cum zice romanul „cu o floare nu se face primavara”, efectul nu a fost nicidecum cel scontat. Au aparut organizatii precum Greenpeace, iar activitatea acesteia a schimbat in mare masura atitudinea opiniei publice mondiale in ceea ce priveste aspectul eco.
Din punctul meu de vedere, un foarte mare impact l-au avut, il au si il pot avea filmele artistice bine realizate.
Un asemenea film este „Erin Brockovich”, lansat in SUA in anul 2000, avand-o pe Julia Roberts in rolul principal, pentru interpretarea caruia i s-a decenat un premiu Oscar. Acest film a fost construit pe un caz real impotriva companiei Pacific Gas and Electric Company, care cumparase pamant unde deversa deseuri toxice, poluand in acest fel panza freatica a unui mic orasel american, in care se imbolnavisera grav cateva sute de familii. Finalul filmului este unul fericit. Compania a fost nevoita sa acorde cele mai mari despagubiri din istoria SUA, acestea putand compensa doar intr-o mica masura suferintele fizice si morale a celor afectati. Dincolo de actiunea propriu-zisa a filmului, se remarca ideea ca poluarea are efecte devastatoare asupra sanatatii oamenilor, iar un astfel de rau, odata produs, poate fi ireparabil. Se spune ca este foarte necesara informarea. Corect, dar fara o constientizare a unor posibile efecte si adoptarea unei anumite atitudini, nu se poate face nimic.

Filmul „Focul din adancuri” (Fire Down Below) lansat tot in SUA in anul 1997, este considerat un film de actiune al carui principal protagonist este un adevarat samurai al timpurilor moderne – Steven Seagal. Asta doar la prima vedere (sau vizionare). In realitate, este un film cu un puternic mesaj eco, despre o posibila catastrofa ecologica ce ameninta sa transforme a zona minunata de munte intr-un pamant sterp. Binecunoscut pentru implicarea sa in actiunile vizand protectia mediului, Steven Segal a jucat cu mare placere acest rol si s-a vazut. In acest film interpreteaza rolul unui agent sub acoperire pe nume Jack Taggart, care se infiltreaza in comunitatea unui orasel pentru a investiga moartea suspecta a colegului sau. Cei responsabili de imbolnavirea a numerosi localnici, erau protejati de averea de care dispuneau si de tacerea (suspecta) a intregului orasel. Finalul este tot unul fericit, binele invinge raul, oraselul este salvat, iar „focul din adancuri” se muta in inima protagonistului, care se indragosteste de o localnica pe nume Sarah Kellog, interpretata cu mare sensibilitate si talent de catre actrita Marg Helgenberger.
Cel mai discutat film in ceea ce priveste dragostea si respectul pentru natura, este filmul Avatar. Regizorul filmului James Cameron a realizat un film de exceptie, despre care se va vorbi mult timp de aici inainte.
Ziarul Vaticanului „L’Osservatore Romano” a scris despre filmul Avatar ca „transforma ecologia in religia mileniului”. Ar fi bine sa fie asa, dar oare cati posibili adepti vor vedea in aceasta „noua” religie o noua forma de iubire fata de Dumnezeu si creatia sa ? Discutand despre acest film, cineva cunoscut a adaugat cu o subtila seriozitate „daca nu respecti natura, inseamna ca nu-l respecti pe Dumnezeu”, lucru pe care-l constientizam mai demult, insa nu m-am gandit niciodata la o asemenea formulare. V-am impartasit si dvs. aceasta idee pentru a reflecta putin la mesajul acesteia, asa cum am facut-o la randu-mi.
Despre filmul Avatar s-au spus o multime de ciudatenii. Unii il considera bun, altii nu (click aici). Din punctul meu de vedere este un film de avangarda despre respect, dragoste si despre lupta pentru supravietuire. Daca acceptati, se poate considera o avanpremiera pentru vremurile viitoare. Daca finalul va fi unul fericit, ramane de vazut… Iar daca generatiile viitoare vor reusi sa-l revada cu uimire si in acelasi timp cu placere, inseamna ca James Cameron nu s-a inselat. Prin filmul sau Avatar a creat o noua strategie a luptei pentru supravietuirea planetei noastre.

Mihaela-Theodora Popescu