Discutiile cu un vechi fumator, m-au facut sa devin din ce in ce mai curioasa si sa aprofundez lecturile privind dependenta de fumat. Ce m-a facut curioasa? Un argument original pe care mi l-a oferit cineva atunci cand mi-a explicat ce l-a facut sa se lase definitive de fumat. Daca sunteti curiosi sa-l aflati, va invit sa cititi in continuare…
Interlocutorul meu a inceput sa fumeze pe la varsta de 18 ani. Motivul? Pentru a se integra in grupul social din care facea parte, pentru a arata ca nu este un timid si pentru a parea matur. Pe masura inaintarii in varsta, a continuat sa fumeze pentru a-si calma nervii, pentru a parea in pas cu moda, apoi ca semn de protest fata de parinti si superiori.
Prietenii sai fumatori incepusera fumatul incercand diferite mostre gratuite de la alti prieteni, descoperind in fumat un mod placut de a-si petrece timpul liber, dar si de a scadea in greutate, modalitate experimentata si agreata de catre cei mai plinuti.
Ajuns un adult, trecut de prima tinerete, a descoperit ca fumatul devenise o obisnuinta foarte costisitoare, care ii dadea o senzatie foarte placuta, comparabila si cu alte senzatii, la fel de placute.
Sotia sa a inceput sa fumeze influientata nu de el, ci de cateva persoane pentru care avea o admiratie deosebita. In acest fel, dansa a incercat sa-si schimbe imaginea personala, inchipuindu-si ca fumand la una cu sotul ei, va fi ceva mai interesanta pentru cei care ii cunosc.
Pe masura trecerii timpului, au putut constata ca existenta in familie a doi fumatori pasionati, nu inseamna doar o oarecare compatibilitate in ceea ce priveste obisnuinta de a face acelasi lucru, ci si o semnificativa cheltuiala in bugetul familiei. Au continuat sa fumeze nu numai la cafea, dar si pentru a socializa cu alti fumatori, pentru a sarbatori, cand asteptau ceva sau pe cineva, cand isi conduceau propria masina etc.; in concluzie, mai tot timpul.
Apoi a venit si ziua in care interlocutorul meu a constientizat ca expresia “tutunul dauneaza grav sanatatii” nu este doar o anti-reclama, ci un avertisment cat se poate de serios. O afectiune pulmonara, hipertensiunea si alte cateva simptome ingrijoratoare, l-au facut sa se gandeasca, din ce in ce mai serios, la ideea renuntarii la fumat.
Dependenta fizica de nicotina s-a dovedit un adversar redutabil. Dupa un sevraj tabacic (sau nicotinic), constand in iritabilitate, mari dureri de cap si incapacitatea de a se mai concentra la serviciu, a inteles ca dependenta de nicotina este si o dependenta biologica. A incercat scaderea treptata a numarului de tigari fumate, plasturele nicotinic transdermic, guma cu nicotina, un spray nazal cu nicotina, dar fara rezultate in sensul dorit. Dorinta psihologica de a fuma era declansata mai ales de sotia si prietenii care fumau, de reclamele la tigari, de vizionarea unor filme in care actorii fumau. Au urmat alte doua incercari constand in tigara electronica si aromoterapie. Sa va explic ce este cu tigara electronica. Este un dispozitiv sub forma unei tigari adevarate. Contine o baterie reincarcabila si un element de incalzire care vaporizeaza nicotina in forma lichida. Din pacate, si aceste doua incercari au dat gres. Au fost urmate de o recidiva, care l-a marcat profund.

Disperat, a consultat si un psiholog, care i-a explicat ca motivele inceperii, dar si continuarii fumatului pot fi psihologice, personalitatile adictive fiind mai predispuse la o asemenea dependenta, lucru care l-a suparat foarte tare si nu s-a mai prezentat la niciuna dintre sedintele programate initial.
Ceea ce nu a reusit medicatia si nici psihologul, a reusit ulterior de unul singur. Cum? Ascultand marturisirile unui veteran fumator, i-a venit urmatoarea idee: “Ce-ar fi sa nu ma mai gandesc ca trebuie neaparat sa ma las de fumat… eu trebuie doar sa reformulez, apoi vad ce se mai intampla”. Asa s-a nascut hotararea “Ia sa vad eu cum este sa fii nefumator, ca am uitat de atata timp!”.
Inlocuindu-l pe “trebuie”, a reusit sa-si invinga definitiv chinuitoarea dependenta, dovedind ca cine-si doreste cu adevarat sa renunte la acest obicei, o poate face fara interventia medicatiei. De la ultima tigara au trecut ani si asta mi-a marturisit-o cu o mare incantare, gesticuland sugestiv.
M-a impresionat mult marturisirea sa. Sper ca dorinta implinita a unui om obisnuit de a deveni nefumator, dupa ani de zile de fumat activ, utilizand doar o simpla reformulare, adaptata clar nevoilor personale, ii poate motiva suficient si pe altii aflati in aceeasi situatie.
Pe mine m-a motivat sa scriu despre un asemenea subiect si cu ajutorul anterioarelor motivatii si explicatii, sper sa-i ajut pe cei care-si doresc sa-si rezolve dependenta, considerata de mult prea multi… cam imposibil de rezolvat.

Mihaela-Theodora Popescu
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici