Majoritatea cunoscutilor cu care am discutat in ultimul timp, au afirmat ca societatea in care traim este o societate egoista. O posibila explicatie ar putea fi : concurenta acerba, lipsa de timp, dificultatile financiare, insuficienta comunicare, orgolii izvorate dintr-o ambitie prost inteleasa, eliminarea sentimentelor in favoarea intereselor, dar si lipsa curajului de a se implica si de a-si asuma noi responsabilitati.
Se spune ca, daca intr-adevar vrei sa faci un bine, mai intai trebuie sa incerci.
„Pentru orice realizare, primul pas este curajul” a spus scriitorul german Goethe. Cu totii stim ca asa este, desi nu suntem nici scriitori si nici filosofi, dar este foarte greu sa sintetizezi o realitate deja cunoscuta intr-o singura propozitie sau fraza.
Cel/cea care incearca sa afirme si apoi sa demonstreze ceva cu totul nou, risca foarte mult. Cei mai multi dintre oameni evita aceste, sa le spunem „riscuri”, pe cand cei curajosi si le asuma cu demnitate. Misiunile ONU, Crucea Rosie Internationala, activitatea medicilor fara frontiere se datoreaza curajului unor asemenea oameni.
Unii prefera sa-i priveasca pe altii care ajuta si chiar ii admira mult pentru asta. Nu egoismul ii determina sa adopte acaesta atitudine, ci lipsa curajului de a se arata celorlalti asa cum sunt ei de fapt : buni, generosi, empatici. Altii prefera sa dea ordine si sa spuna altora ce si cum trebuie facut, in realitate nepasandu-le de nimic. Pentru cei nemultumiti nimic nu e bine si nimic nu este de ajuns. Foarte greu sunt de perceput cei care adopta o atitudine falsa, care nu corespunde adevaratei lor personalitati.

Despre oamenii curajosi s-ar putea spune ca ei sunt cei care nu asteapta momentul cand nu se mai poate face nimic. Curajul lor este de obicei dobandit in urma unor incercari ale vietii, din care ei si-au invatat lectia ce trebuia invatata.

Adevaratul curaj nu inseamna inconstienta, nici tupeu, ci implicare si daruire pana la sacrificiu. Curaj ai cand mergi pe carari nebatatorite de altii, cand iubesti oameni pe care nimeni nu-i iubeste, cand observi calitati pe care nimeni nu le observa, cand incerci sa schimbi mentalitati invechite si cand iti risti existenta pentru cei mai necajiti decat tine.
Poate tot ce am spus pana aici vi se par cuvinte mari, insa va voi exemplifica cele afirmate pana acum cu cea mai frumoasa poveste despre curaj si prietenie pe care am auzit-o cu ani in urma.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial doi camarazi si foarte buni prieteni, luptau in linia intai. In timpul luptei unul dintre ei a fost grav ranit si nu mai putea fi salvat, deoarece intreaga zona era cucerita de dusmani. Observand situatia in care se afla prietenul sau, celalalt a dorit sa mearga la el sa-l salveze. Ofiterul superior a incercat sa-l opreasca spunandu-i taios „cred ca nu mai poti face nimic pentru el, daca te duci acolo vei fi impuscat !”. Asumandu-si toate riscurile, barbatul a luat-o la fuga spre locul unde zacea prietenul sau. Si el a fost grav ranit, dar a reusit sa-si aduca prietenul in transeele camarazilor sai. Din nefericire, acesta murise. Manios ca ordinele nu i-au fost ascultate, ofiterul i-a reprosat „vezi, nu a meritat, e mort”. Dar raspunsul soldatului a fost cutremurator „Va inselati, d-nule ofiter. Cand am ajuns la el, mi-a spus ultimele sale cuvinte « am stiut ca ai sa vii »”. Nici el nu a supravietuit razboiului, insa povestea lor va ramane nemuritoare. Supravietuitorii acelei batalii au spus aceasta poveste copiilor, nepotilor, prietenilor, aratandu-le in modul cel mai simplu si cel mai frumos, ce legatura poate fi intre curaj si prietenie.

Ce as mai putea adauga dupa o asemenea poveste ?
Ca filosoful grec Pitagora a spus candva „Ce este un prieten ? Un suflet ce salasluieste in doua trupuri”. Altcineva a definit prietenia spunand „un prieten este acela care vine la tine atunci cand intreaga lume te-a parasit”.
Eu am fost invatata de catre parintii mei, ca prieten adevarat iti este cel care stie totul despre tine si te iubeste la fel de mult.
Cu toate acestea, in ziua de azi se afirma ca, o astfel de prietenie nu mai exista. Scriind acest articol eu va indemn sa aveti curajul sa cautati. Raspunsul il veti afla numai incercand.

Mihaela-Theodora Popescu