Educatia prescolara – metoda Waldorf

Aproape toata lumea a auzit de metoda educationala Waldorf, unii chiar isi dau copiii in grija unor astfel de gradinite, dar mai sunt si cei care nu cunosc avantajele acesteia, ramanand „ancorati” in vechile metode pedagogice, care nu se mai potrivesc cu vremurile in care traim. La baza metodei Waldorf – cunoscuta in intreaga lume – se afla ideea ca fiecare om, in cursul vietii sale, trebuie sa parcurga anumite trepte de dezvoltare, la un moment determinat in timp. Daca acesti pasi pe care trebuie sa-i faca omul si care se adreseaza anumitor sfere ale sufletului, sunt fie prea timpuriu, fie prea tarziu facuti, omul va trebui sa suporte consecintele prejudiciilor acestor dereglari in timp.

Pasi evolutivi

In copilaria timpurie, nou-nascutul trebuie sa se obisnuiasca cu Pamantul, cu noua sa lume. El da din maini si picioare haotic, dar, incet-incet, miscarile se ordoneaza. Este momentul cand copilul trebuie invatat sa prinda cu mainile si sa-si coordoneze picioarele ; copilul invata treptat sa se ridice, sa stea in picioare si sa mearga. Copilul invata sa-si insuseasca limbajul si va face acest lucru prin imitatie, folosind vocabularul pe care il aude in mediul sau inconjurator. In timp, copilul incepe sa prinda intelesul cuvintelor si gandirea este acum folosita pentru a putea cuprinde in mod foarte concret – lumea. Cam pe la trei ani, incepe perioada intrebarilor „de ce?” si, totodata, perioada de incapatanare, in care copilul isi afirma propriul Eu, spunand „(eu) nu vreau”, cand el se orienteaza spre mediul inconjurator, pe care incearca sa-l transforme si sa-l conceapa, prin propria fantezie. In cursul jocului se pune in evidenta forta de care s-a folosit pentru a invata sa vorbeasca si anume imitatia, care incepe a fi combinata cu fantezia. Mai tarziu in dezvoltarea sa, copilul transforma fantezia in forta de reprezentare ; pe la varsta de 12 ani se trezeste capacitatea de gandire, pentru ca, pe la cca. 14 ani, sa capete discernamant si trairea sinelui in gandirea abstracta.

Pedagogia Waldorf

Aceasta incepe la varsta prescolara, in gradinita si este o modalitate de a cauta raspunsuri la noile cerinte ale vietii copilului, acum, in perioada tehnocratiei. In gradinitele Waldorf intreaga incapere este la dispozitia copiilor, ei putand sa se joace cu orice : mese, scaune, chiar o bucata de lemn. Acest lucru stimuleaza copilul in mod creator, dezvoltandu-i fantezia, mai puternic decat ar face-o jucaria finita. O bucata de lemn poate deveni tren, vapor sau om care se plimba ; o jucarie vapor – ramane ceea ce este – un vapor ! Bucata de lemn se adreseaza vointei, imaginatiei si fanteziei copilului : daca vrea, el poate face din aceasta, ceea ce doreste ; daca el, copilul, nu face apel la vointa sa, lemnul ramane doar o bucata de lemn neinsufletit. Prin acest tip de joc mai este educata si o alta calitate: capacitatea sa de concentrare. Lucrul acesta capata o importanta deosebita in epoca noastra cand, tot mai multi profesori-educatori se plang de lipsa de initiativa si scaderea puterii de concentrare a elevilor. Acum intra in joc o noua calitate importanta a copilului, aceea de a-si forma reprezentari, adica aparitia unui spatiu interior, al unor imagini launtrice, reiesite din propria activitate sufleteasca – nu numai prin imitarea mediului inconjurator.
In pedagogia Waldorf, intr-o epoca in care munca este facuta preponderent de masini, se ofera copilului posibilitatea sa cunoasca desfasurarea proceselor simple – spalat, calcat, cusut, gatit – prin intermediul jocului ; un om care invata sa patrunda lucrurile simple, va reusi mai tarziu sa patrunda lucrurile complicate si, facand acest lucru va percepe mult mai veridic succesiunea logica a etapelor unei activitati. Pentru copil, jocul este „munca” ce-l poate satisface, iar pedagogia Waldorf acorda mult timp jocului liber. Dar metoda respectiva nu se margineste doar la joc ; mai sunt asa-zisele jocuri in cerc, care il ajuta sa descopere unitatea dintre limbajul trupului si suflet, il invata sa exprime cele mai diferentiate atitudini sufletesti. Apoi basmele, care reprezinta prin imagini dezvoltarea si maturizarea sufletului, caci limbajul basmului este inteles nemijlocit de copil, fata de adult, care face apel la variante interpretative pentru a se apropia de ele. In prefata „Basmelor”, unul dintre Fratii Grimm, spunea : „Prin structura lor interioara, basmele sunt concepute sa cuprinda gandirea pura de contemplare a lumii de catre copil si sa o hraneasca nemijlocit…”. Teatrul de masa sau cu marionete permite copilului sa-si dezvolte fantezia, care completeaza tabloul. Telul educational al metodei Waldorf reprezinta tocmai aceasta activitate interioara a copilului, in contrapondere fata de societatea de consum ( care ia totul de-a gata ) ; aceasta este o baza de netagaduit pentru o dezvoltare sufleteasca sanatoasa. Pictura cu acuarela sau ceracolor, fara a impune o tema, ci lasand libera exprimarea personalitatii fiecarui copil, este alta activitate ; nu se dau modele, ci li se stimuleaza activitatea proprie si nici nu li se dau carti de colorat sau contururi de umplut cu culoare, caci ei au nevoie de spatiu neingradit. In acest fel, copiii ating o stare de liniste interioara, caci sunt preocupati de propriile plasmuiri, se daruiesc procesului creator, care are efect de armonizare. In aceste activitati se urmareste dobandirea libertatii de expresie si stimularea exprimarii trairii copiilor, prin culoare.

Etapa urmatoare

Cu timpul, copilul creste si trebuie pregatit pentru scoala ; acum, copilul este recunoscator cand i se dau activitati de „oameni mari”. Este bucuros daca i se permite sa ajute, zicandu-si „eu pot mai mult decat cei mici” ; munca pe care el o face in mod independent, avand caracter formator. In cazul acestor copii, un pic mai mari, vom acorda atentie individualitatii, personalitatii copilului ; el stabileste singur cat lucreaza, cat rezista si cat de repede lucreaza. De obicei, exemplul celor mai „harnici” stimuleaza si pe lenesi, acestia devenind si ei contaminati de ravna celorlalti. Astfel, se face trecerea de la joc, la munca.

O optica sanatoasa

Pedagogii Waldorf impartasesc ideea ca putem sa lasam copiii la televizor abia cand ating varsta scolara. La televizor totul merge repede, prea repede pentru capacitatea de reactie a copilului ; tensiunea creste prin schimbarea rapida a imaginilor si intelegerea este ingreunata. Daca adultul foloseste in actul perceptiei si actul cunoasterii, la copil aceasta aptitudine de formare notionala ( care se dezvolta pe baza experientei ), deocamdata lipseste. In acest fel, fantezia copilului depaseste limitele si este inactivata. Adevarata intrebare care se pune nu este „daca televizorul dauneaza copilului”, ci „daca acesta contribuie la stimularea procesului sau de dezvoltare ?”.
Comparand efectele televiziunii cu cele ale pedagogiei Waldorf, putem observa ca, prima conduce la producerea vidului interior prin preaplinul imaginii, in timp ce, cea de-a doua, doreste sa stimuleze fantezia copilului prin zestrea imaginativa. In timp ce televiziunea spulbera, slabeste capacitatea de concentrare, cea de a doua, doreste sa stimuleze capacitatea de concentrare, prin interes. Televiziunea duce la pasivitate, in timp ce pedagogia Waldorf doreste pentru copil stimularea propriei vointe, prin activitatea personala. Daca prin televiziune avem parte de o viata „second-hand”, metoda Waldorf stimuleaza propria initiativa si viata activa proprie.
Intre acestea, ce alegeti pentru copilul dvs.?

REDACTIA