Schizofrenia este o boala cronica severa, o tulburare caracterizata prin delir, halucinatii, retragere sociala si dezorganizare a gandirii. Nefiind altceva decat o disociere a mintii celor afectati, se pierde progresiv contactul cu realitatea.
Cauza exacta a bolii nu este cunoscuta, poate fi vorba de alterarea unor factori biochimici, poate exista si o vulnerabilitate genetica. Din pacate, nu este o boala reversibila, ci una cronica. Necesita ingrijiri speciale pe o perioada indelungata de timp, ideal ar fi pe parcursul intregii vieti. Poate fi tinuta sub control foarte bine cu ajutorul medicatiei prescrise de un medic psihiatru.
Cand un psiholog si/sau un psihiatru este intrebat cat de periculos este un astfel de pacient, isi asuma o mare raspundere. Periculozitatea depinde de severitatea bolii, de personalitatea celui afectat, depinde daca este o forma de debut sau severa.
A trai in preajma unei persoane afectata de schizofrenie si care nu-si ia tratamentul este o drama, este un calvar continuu. De ce este atat de grav? Daca nu se urmeaza un tratament, boala avanseaza rapid. La fel se intampla si daca medicatia este intrerupta brusc si in totalitate.
Se spune ca pot fi periculosi, pentru ca schizofrenicii sunt imprevizibili, dar nu este vorba numai de atat. Cati dintre ei nu au ucis pe cineva pentru ca le-a cerut-o un personaj imaginar? Precizez, furia unui astfel de pacient poate atinge cote inimaginabile pentru ca poate fi “motivat” de: halucinatii (auditive, vizuale), delir mistic, idei absurde (ca ar fi fost rapiti de extraterestrii, ca sunt spionati de CIA, FBI, MOSAD, etc).

In urma cu cativa ani, comentand o oribila crima din cartierul bucurestean Militari, celebrul nostru psiholog criminalist d-nul Tudorel Butoi spunea despre acel criminal, un schizofrenic foarte agresiv urmatoarele: “La noi, acestia umbla liberi printre noi. Statul si-a cam luat mana de pe ei, bagandu-ne pe nas si pe gat institutia tratamentului ambulatoriu, alaturi de o alta nenorocita de ineptie: incredintarea familiei sale.”
Este cat se poate de adevarat. Chiar in prezenta mea, zilele trecute, o doctorita generalista a invinovatit de crunta neglijenta familia (fara o pregatire medicala in acest sens) unui astfel de pacient, in loc sa-i anunte imediat pe cei de la Psihiatrie.
Mentionez ca nu toti cei afectati de schizofrenie sunt periculosi. Am cunoscut pe cineva care parea destul de in regula, pana cand mi-a povestit ca Divinitatea ii trimite mesaje prin emisiunile de la TV. In acest sens, prof. Thomas Szasz spunea urmatoarele: “Cand vorbesti cu Dumnezeu se cheama ca te rogi, cand Dumnezeu vorbeste cu tine, se cheama schizofrenie.”
Exista anumite simptome caracteristice schizofreniei, dar manifestarea lor variaza de la un pacient la altul. Amintesc doar cateva: delirul, bizarerii de comportament, bizarerii de ideatie, inadaptare la scoala, acasa, locul de munca, afectivitate nepotrivita, aversiune fata de familie (eventual de un membru al familiei).
Cei evaluati drept posibil periculosi ar trebui tinuti sub stricta observatie medicala. Concret, schizofrenicii care prezinta un risc pentru ei insisi, cat si pentru cei din jur, care nu sunt capabili sa-si administreze singuri tratamentul, ar fi indicat sa fie internati si ajutati, nu eliberati la scurt timp dupa internare din considerente economice.
Intrebata la curs despre periculozitatea unor asemenea pacienti, o d-na profesoara mi-a raspuns candva “schizofrenicii evaluati ca periculosi sunt atat de periculosi cam cat un animal de prada tinut ca animal de casa”.
Psihologul, ca absolvent al unei Facultati de Psihologie, in urma formarii ca psihoterapeut poate trata doar cu ajutorul cuvintelor. Psihiatrul, ca absolvent al Facultatii de Medicina si apoi al specializarii Psihiatrie, poate trata utilizand medicatia.
Sistemul nostru juridic nu actioneaza deloc preventiv si permite sanctionarea persoanelor care prezinta un asemenea risc, doar atunci cand fapta/faptele ajung sa se “materializeze”. Legiuitorii nostri ar putea “trata” si rezolva o astfel de problema reevaluand, eventual reconsiderand riscurile prezentate anterior, schimband niste legi ale acestei tari.
Eu tare imi doresc ca acest articol sa fie un veritabil semnal de alarma, nu doar un raspuns oferit oamenilor traumatizati de astfel de bolnavi.

Mihaela-Theodora Popescu – Editor OnLine al Revistei InfoTerapii
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici

*Material oferit de Revista ElyStar® – www.elystar.ro – Partener OnLine