Autismul este o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologica si este considerata drept una dintre cele mai severe tulburari de dezvoltare ale copilariei.
Istoric. Prima descriere a unor copii care prezentau particularitati specifice total deosebite de tot ceea ce se inregistrase pana la acea data, ii apartine psihiatrului american Leo Kanner si a fost facuta in anul 1943. Acesta a relevat izolarea sociala ca principala trasatura a acestor copii, dandu-i numele de “autism” (de la grecescul autos = sine). Apoi, in anul 1944, in Europa, Hans Asperger a studiat si a descris intr-un articol, ramas aproape necunoscut pana in anii 1980, un grup de copii cu probleme sociale specifice. Aceste prime teorii sugerau anumite anomalii emotionale, cercetarile ulterioare demonstrand insa faptul ca si disfunctionalitatile de natura organica sunt responsabile pentru comportamentul autistic. Acestea sunt cunoscute ca fiind primele articole oficiale despre autism, totusi exista si unele insemnari aparute inainte de anul 1940, cum ar fi aceea despre Victor, baietelul salbatic de la Aveyron, considerat acum ca fiind un copil cu autism abandonat de parintii sai.
Cauzele autismului raman necunoscute. Totusi, conform unor ipoteze avansate, autismul este legat de o serie de factori genetici si de mediu precum : virusul citomegalovirus, o toxina din mediu, o anomalie sau o leziune cerebrala, nivelul anormal de neurotransmitatori (dopamina si serotonina) de la nivelul creierului sau un stres major trait de mama in timpul sarcinii, in special intre a 24-a si a 28-a saptamana. Cativa dintre cercetatori considera faptul ca thimerisolul (un ingredient de vaccin) si vaccinurile pot avea legatura cu autismul deoarece diagnosticul bolii coincide cu varsta la care copilul necesita vaccinuri. Insa nu exista dovezi in acest sens, iar teoria fondata pe acest subiect in 1998 a fost discreditata in 2004.

Simptomele autismului pot fi grupate in trei categorii principale :
• Aptitudinile scolare : copilul nu raspunde cand este strigat pe nume, evita contactul vizual, refuza contactul fizic, imbratisari, etc, pare indiferent si inchis in sine, prefera sa fie lasat singur si este retras fata de ceilalti copii.
• Limbajul : copilul nu vorbeste sau vorbeste foarte putin, invata tarziu sa vorbeasca, are dificultati in pronuntia cuvintelor si in formularea frazelor, utilizeaza un ton si un ritm anormal cand se exprima ; uneori vorbeste cantand, nu poate initia sau continua o conversatie, vorbeste incoerent, repetand cuvintele pe care tocmai le-a auzit, repeta cuvinte si fraze, dar inafara contextului in care au aparut.
• Comportamentul : copilul face miscari repetitive (leganare, rasucirea mainilor, etc), adopta rutine si ritualuri specifice, reactioneaza in mod exagerat la cea mai mica schimbare. De exemplu, simplul fapt de a schimba locul unui obiect poate provoca o criza emotionala intensa. Se poate automutila lovindu-se cu capul de pereti sau smulgandu-si parul, fiind insensibil la durere ; poate fi hiperactiv, isi concentreaza atentia asupra detaliilor. De exemplu, o roata care se invarte poate sa ii capteze atentia pentru mult timp. Dispune uneori de aptitudini deosebite intr-un anumit domeniu, de exemplu, in muzica sau matematica. Aproximativ 50% din savanti sufera de autism, in timp ce 5 – 10% din autisti dau dovada de geniu intr-un anumit domeniu.
Este foarte important ca diagnosticarea sa fie facuta cat mai devreme cu putinta. Este posibil ca autismul sa fie diagnosticat chiar inaintea varstei de 3 ani. Exista un valoros instrument de screening (detectare) – CHAT, a carui aplicare de catre pediatri sau personalul medical care are in grija copiii in prima copilarie, poate duce la depistarea tulburarii de la 18 luni si la stabilirea unui program de inteventie timpurie, un pas esential catre integrare. Autismul si bolile din spectrul autist nu prezinta simptome vizibile, nu se mostenesc si nu pot fi depistate decat prin teste specifice. Insa, odata depistata aceasta maladie, copiii pot fi recuperati prin terapie specifica. Sansele de reusita cresc cu cat problemele sunt mai devreme depistate, iar intervalul 18-36 de luni are cele mai mari sanse de reusita in terapie. Dupa varsta de 7 ani, un autism depistat nu mai poate fi tratat, iar copilul acela va deveni o povara pentru familie si pentru societate.
In Romania nu exista nici o statistica in care sa se arate numarul persoanelor cu autism, iar adulti cu autism, potrivit legii, adica potrivit “Criteriilor medico-sociale pentru incadrarea intr-o categorie de persoane cu handicap (adulti)”, nu exista ! Copiii care sunt diagnosticati cu autism, sunt inregistrati la capitolul „Tulburari psihice” si nu la „neurologice/ neurobiologice”, iar la maturitate sunt incadrati tot la „Afectiuni psihice”, de data aceasta la „psihoze”. Iar autismul, dupa cum se stie, nu este o boala psihica !
Autismul este o suferinta complexa si dramatica, dar tragic si iresponsabil este modul in care statul roman trateaza suferinzii si familiile lor.

*Citeste si Ţara minţilor captive. Sunt capabili de performanţe inimaginabile, dar România îi condamnă la un trai chinuitor – click aici

REDACTIA