“Copilul se joaca…” – spune poetul, dar jocul sau este modalitatea prin care el invata. Povestile pe care ni le spun parintii sau bunicii sunt tot un fel de a invata, caci dintotdeauna povestile au fost si sunt un minunat mijloc de educare si invatare. Desi arta nu este o joaca, ea poate sa fie un joc, folosit cu succes in procesul de educare, de invatare si, uneori, de terapie a copilului, prin diferitele ei ramuri : fie ca sunt pictura, muzica, teatrul sau altele. Unul dintre cele mai la indemana mijloace de a-l invata pe copil diferite deprinderi este teatrul, in mod special teatrul de papusi. Acest lucru devine explicabil, cunoscand gradul de implicare emotionala a copilului, empatia care insoteste urmarirea unui astfel de program; papusile fiind pentru copii – persoane, bune sau rele, frumoase sau urate, pe care de cele mai multe ori, le imita.

“Scoala ratustelor”

Se stie ca de cele mai multe ori copilul prescolar este speriat de mersul pentru intaia oara la gradinita; il sperie necunoscutul si faptul ca va ramane acolo fara mama. Sunt insa si copii care nu manifesta aceasta retinere, ba, dimpotriva, asteapta cu nerabdare prima zi de gradinita. Intreband parintii care este cauza acestei atitudini degajate a copilului (destul de mic, de altfel), acestia s-au dovedit a fi printre aceia care si-au pregatit copilul cu grija pentru acest eveniment important in mica lor viata, dar – spun ei – factorul hotarator in aceasta pregatire l-a avut un spectacol cu papusi, in care era vorba despre “scoala ratustelor”. Copilul s-a transpus in situatia ratustelor, a vazut cum se joaca, intr-un cuvant s-a “edificat” asupra a ceea ce inseamna gradinita. Daca si ratustele merg la “gradi” – sigur va merge si el.

Copiii cuminti – se spala pe dinti

De cele mai multe ori, la “spectacolele” pe care le dau copiii din gradinite, cu povesti stiute: “Scufita Rosie”, “Alba ca Zapada”, “Capra cu trei iezi” si celelalte, parintii urmaresc amuzati reprezentatia, cautand la progeniturile lor, talentul (care poate exista sau nu, dar ei sunt incantati oricum), fara a lua in calcul ideile sanatoase pe care copii le capata de pe urma acestor manifestari: ca faptele rele vor fi pedepsite, ca rautatea nu este buna, ca neascultarea duce la durere. Acelasi lucru se intampla si cand copiii vad aceste povesti incantatoare personificate de papusi; mai mult, prin simpla lor aparitie, papusile pot ajuta la educarea gustului estetic al copiilor sau la deprinderea unor gesturi si obiceiuri folositoare. Daca iepurasul se spala pe dinti, copiii vor invata sa o faca si ei, mai ales daca educatoarea va initia jocuri de improvizatie, in care copiii joaca diferite roluri: unul este mama, altii sunt iepurasii si asa mai departe, manuind creioanele ca pe niste periute de dinti.

Teatrul ca terapie

De aceea, nu vom privi teatrul de papusi doar ca pe un mijloc de amuzament pentru copii, ci si ca pe un mijloc de educare. Si nu numai. Exista asa-numitele spectacole interactive, in care jocul are loc intre actori si papusi pe de o parte si de cealalta – copiii. S-a observat ca la copii cu ADHD, deficitul de atentie este mult diminuat de aceste spectacole interactive, actorul sau actorii fiind factorul care tine atentia copiilor treaza, facandu-i sa participe activ la intamplarile prin care trec papusile – copiii influentandu-le, prin dialog direct cu acestea. Copiii au o participare empatica mult mai accentuata decat cea a adultilor, iar un spectacol cu papusi poate sa le amelioreze deficitul de atentie sau, in cazul celorlalti, sa aduca un aport important la invatare.

Toate acestea si multe altele au fost reinviate de aparitia in peisajul artistic romanesc al trupelor de teatru particulare, care readuc o veche traditie a papusarilor ambulanti de prin targuri; bineinteles, la alt nivel. Caci teatrul de papusi de astazi, cel particular, a scos papusile din cadrul lor fix, ducandu-le in gradinite, scoli, spitale si in strada. Este meritul catorva oameni de bine, oameni de teatru, sa fi facut acest lucru meritoriu. Intre acestia se numara si regizorul Ciprian V. Nechita, cu al sau teatru “Arabela” ( www.teatrularabela.ro ) – companie particulara de teatru pentru copii, care chiar asta face, duce teatrul la indemana copiilor (si parintilor, am zice), in gradinite si oriunde, acolo unde este nevoie de arta, de educatie sau de terapie.

REDACTIA