„Painea cea de toate zilele”

Am aratat, cu alt prilej, ca exista o relatie care pare guvernata de o lege biogenetica asemanatoare legii lui Haeckel, „ontogenia repeta filogenia”, facand ca tipurile de alimentatie care se succed in viata omului in dezvoltare, sa urmeze intocmai tipurile de alimentatie pe care le-a adoptat omenirea in evolutia sa istorica, post atlanteana. Sa recapitulam: in prima epoca culturala, cea proto indiana (aprox. 10.000 – 7.500 de ani i.Chr.), oamenii au consumat aproape exclusiv laptele de vaca („animalul sfant”). Hranirea cu lapte leaga pe oameni de lumea spirituala, iar starea de constienta a oamenilor era: am decazut dintr-o lume spirituala in lumea fizica si trebuie sa gasim caile de a ne reintoarce acolo ; lumea fizica, sensibila, este numai o iluzie pe care trebuie sa o ignoram.

In cea de a 2-a epoca culturala, cea proto iraniana (aprox. 7.500 – 5.000 i.Chr.), mentalitatea pe care o impune marele conducator al persilor, Zarathustra, se deosebea de cea indiana, si anume, el spunea: este adevarat ca am decazut dintr-o lume spirituala in care trebuie sa ne intoarcem; dar lumea fizica, sensibila, nu este o iluzie, ea este numai haina cea mai exterioara a lui Dumnezeu. In ea actioneaza spirite ale binelui, si spirite ale raului. Noi trebuie sa colaboram cu spiritele binelui pentru ca o data cu noi sa respiritualizam si lumea materiala, inconjuratoare. Asa se explica atentia mare acordata agriculturii, ceea ce a avut ca rezultat atat selectia de plante nutritive cat si elaborarea de tehnologii care au constituit practica agricola care s-a perpetuat nemodificata pana in sc. 18.

In timpul epocii proto iraniene, oamenii au inceput sa consume intens hrana vegetala, fie boabe de cereale in statiu de coacere-lapte cand semintele sunt moi, fie ca fainuri inmuiate in apa sau lapte sub forma de terciuri. Acest timp de aliment, terciurile, nu favorizeaza o activitate de reprezentare in contururi clare a ideilor despre lumea inconjuratoare si deci nici dezvoltarea unei gandiri. Dieteticienii moderni stiu ca la omul adult actual o hranire predominanta cu terciuri determina o gandire confuza. In prezent, se pot da terciuri numai unor copii prescolari, de la care nu se pretinde o gandire logica.
Un pas in plus au facut grecii (3.000 – 1.000 i.Chr.) care, in timp ce asediau Troia, turnau terciurile pe suprafete de piatra incinse, ceea ce avea ca efect transformarea terciurilor in lipii tari. Ori, capacitatea de a elabora reprezentari si notiuni clar conturate este conditionata de confruntarea omului cu hrana solida care il obliga la masticatie. In felul acesta, in lumea greaca s-a dezvoltat aptitudinea unei gandiri care a culminat cu aparitia marilor filosofi ai Grecii antice.
Pasul urmator a fost facut de evrei, care au folosit paine dospita cu ajutorul maielei. Aceasta consta in introducerea in aluatul ce se framanata a unei cantitati pastrate din aluatul zilei precedente. Era un fel de inoculare cu drojdii ce se selectionau in mod natural, si care determinau in mod natural fermentarea painii. Doua lucruri pot fi spuse in legaura cu painea dospita :

1. Ea asigura o continuitate a curgerii materiei in lungul „generatiilor” painilor : paine de ieri devenea tatal painii de azi, cea de azi devenea tatal painii de maine, etc. Acest procedeu mergea mana in mana cu starea de contienta a legaturii de sange care curgea de la stramosul primar Avraam, vin vinele tuturor descendentilor.
2. Punand aluatul dospit la cuptor se obtinea pentru prima oara o paine formata dintr-un interior (miezul) si un exterior (coaja). Rezultatul a fost un aliment capabil sa hraneasca atat polul metabolic al omului (miezul), cat si polul neurosenzorial al omului (coaja). Acest procedeu, preluat intial dupa cat se pare de la egipteni, a fost transmis popoarelor europene care, in tot lungul evului mediu, au manifestat consienta legaturii de sange in diferite variante intrucat in Europa era un mozaic de popoare. Aminititi-va tragedia tinerilor Romeo si Julieta care au murit din pricina urii dintre familiile lor Montagu si Capuletti.

Spre sfarsitul evului mediu, oamenii incep sa-si constientizeze individualitatea si creeaza valori legate de o conceptie individualiste ce avea sa culmineze cu Revolutia franceza (1789). In secolele dinaintea revolutiei se trece la un nou sistem de a face painea cu ajutorul drojdiei de bere selectionate industrial. Aceasta duce la facearea unei paini dospite individualizate. Aluatului nu i se mai adauga maia, ci pana in ziua de azi, culturi selectionate de drojdii de bere inmultite industrial.
Odata cu revolutia tehno-stiintifica, prepararea painii pierde treptat din calitatile ei. Aluatul framantat mecanic nu mai primeste fortele spirituale pe care le comunicau mainile gospodinelor sau chiar si entuziasmul atunci cand framantau cozonacii. Drojdia de bere se inlocuieste treptat cu praful de copt, un produs pur mineral. S-a incercat si scaderea timpului de coacere care are loc in cuptoare incalzite cu abur sau cuptoare electrice, dar calitatea painii a avut de suferit. In cadrul curentului antroposofic, Rudolf Steiner descrie cum trebuie facuta painea pentru a fi alimentul cel mai corespunzator omului. El da o reteta de paine despre care spune ca cei ce vor consuma zilnic aceasta paine, pot sa nu mai foloseasca toata viata alte alimente.

Iata inovatiile propuse de Rudolf Steiner. In primul rand el cere sa se utilizeze pentru cresterea aluatului, tensiunea ce exista intre miere, produsul cel mai solar din planta (nectarul preluat si prelucrat de animalele cele mai solare de pe pamant, albinele), si sare, ca reprezentant al pamantului. Cercetari comparative au aratat ca aluatul framantat cu drojdie de bere incepe sa creasca la miezul noptii, in timp ce aluatul cu miere si sare incepe sa creasca la rasaritul soarelui, aprox. la ora 6 dimineata.
In al 2-lea rand este necesar sa se foloseasca faina integrala obtinuta din 4 specii: grau, secara, orz si ovaz; acestea echilibreaza cele 4 forte temperamentale din om. Pe langa acestea se adauga o cantitate de miez de nuca. Toate cerealele amintite trebuie sa provina dintr-o ferma care aplica metodele agriculturii biodinamice, deoarece acestea sunt perfect integrate in ritmurile cosmice.
S-a constatat ca nu intotdeauna painea propusa de Rudolf Steiner reuseste. Cautandu-se cauza nereusitei, s-a descoperit importanta calitatii mierii, si anume, in caz de nereusita mierea era furnizata de apicultori care isi hranesc iarna albinele cu apa cu zahar, in loc sa le lase o portie de miere.
In Occident exista cel putin de 40 de ani centre speciale care fabrica paine dupa reteta data de R. Steiner, despre care se spune ca atunci cand este coapta la temperaturi ceva mai scazute, formeaza o coaja de o calitate incomparabila.
Aceasta paine aparuta, asadar, la inceputul guvernarii de 300 de ani a omenirii de catre Arhanghelul Michael, perioada care trebuie sa respiritualizeze stiinta, proces care este in curs de desfasurare.

Pentru a putea intelege intregul paralelism al succesiunii istorice a nutritiei si succesiunii tipului de alimentatie in cursul vietii omului, vom spune ca inainte de epoca greco-romana, carnea fusese deja introdusa in alimentatie in cantitati mici, in epoca greco-romana se descopera diferitele condimente importate din orient si, totodata, creste si nevoia consumului de sare.
In viata omului, primele 6 luni copilul consuma lapte matern, apoi se adauga laptele de vaca diluat ; urmeaza dupa un timp cate o lingurita de suc de fructe, de supa de zarzavat, tericuri (gris cu lapte, tapioca, etc.), se adauga carnea (mai intai de pui), apoi la pubertate apare nevoia de gusturi mai pregnante obtinute prin condimente si prin sare in concentratii mai mari. In gastronomie, sarea joaca rolul pe care il joaca lumina in lumea fizica. Asa cum noi nu vedem lumina, dar percepem toate obiectele din mediul ambiant atunci cand lumina este reflectata, tot asa si sarea care nu are un gust specific, adaugata oricarui aliment, chiar si in prajituri, amplifica gustul mancarii. In lipsa sarii se spune adeseori ca mancarea nu are nici un gust.

Biolog Dr. Petre Papacostea
(prelucrare dupa Rudolf Hauschka, „Ernahrungs lehre”)