Alcoolismul este o mare problema, nu numai in Romania ci in intreaga lume. Victime nu sunt doar cei afectati de aceasta dependenta ci si familiile lor, care nu de putine ori incearca, cu sacrificii financiare semnificative, sa-i vindece. Din pacate, din aceasta lupta ies invingatori doar cei care-si doresc cu adevarat sa se lase, restul fiind doar o continua recidiva.
Cand mi s-a cerut sa explic alcoolismul din punctul de vedere al psihologului, am pornit de la un vechi proverb “Betia e o nebunie voluntara”. Ideea mea i-a socat pe multi, insa argumentele pe care le-am adus, i-au facut sa se mai gandeasca…
Persoanele afectate de alcoolism sunt foarte greu de vindecat, mai ales daca nici nu-si constientizeaza problema. Isi banalizeaza simptomele, afirmand cu o seninatate de neinteles “eu beau mai putin in comparatie cu altii”, chiar daca au fost spitalizati de mai multe ori in coma etilica. Doar atunci cand isi propun sa creeze o impresie favorabila celor din jur, afirma ca ei obisnuiesc sa consume alcool insa numai cu caracter ocazional, dar adevarul iese repede la iveala dupa primele pahare.
Cu cei care-si neaga dependenta de alcool este o alta poveste. Sunt dintre cei carora le place sa bea mai mult de unul singur, din placere sau inainte de a se confrunta cu o situatie dificila. Lor le place sa bea si in public, dar scopul difera dorind mai mult a socializa decat a se imbata. Si intr-un caz si in celalalt, le este imposibil sa se controleze, cantitatea de alcool ingerata fiind direct proportionala cu rezistenta individuala.
Cresterea exponentiala a numarului celor afectati de alcoolism, a determinat intensificarea eforturilor specialistilor pentru a explica si solutiona favorabil aceasta problema. Au fost efectuate o serie de studii care au evidentiat clar legatura intre alcoolism si lipsa increderii in sine, in sensul ca, pentru persoanele carora le lipseste increderea in sine, alcoolul joaca un puternic rol dezinhibitor. Nu degeaba se spune “La betie omul este pisica, maimuta si pe urma porc”! Alcoolul creaza doar iluzia eliberarii de problemele emotionale, iar manifestarile depind in foarte mare masura de temperamentul celui care bea. De la stadiul de pisica la stadiul de porc e nevoie de ceva pahare, nu?
Intrebati cum ar putea justifica consumul exagerat de alcool, cei chestionati au oferit raspunsuri de genul: „mie imi creste moralul”, “incerc sa umplu un gol”, “inceteaza sa-mi mai fie frica de…”, “este o anestezie care ma relaxeaza”, “ma ajuta sa uit cine sunt eu cu adevarat” etc.

Ce se poate observa? Ceea ce le lipseste este tocmai increderea in fortele proprii si undeva in interiorul lor, asta ii doare al naibii de tare incat trebuie sa se anestezieze cumva ca sa poata rezista greutatilor. Alcoolul le da doar iluzia ca pot influenta lumea exterioara, dar cand se trezesc la realitate, incepe depresia si tot ce poate aduce ea.
Dependenta de alcool se instaleaza odata cu nevoia imperioasa de a bea cantitati din ce in ce mai mari pentru a obtine aceleasi efecte. Peste un anumit prag, individualizat, incepe agresivitatea si daca si acesta este depasit, se poate ajunge la coma etilica.
Protagonistii acestui gen de consum se plang deseori de valoarea facturilor, de pretul alimentelor, al hainelor, dar despre pretul bauturilor alcoolice n-o sa-i auziti niciodata. Sa fie acest “anestezic” atat de eficient pentru problemele emotionale? Nicidecum, dar se pare ca, la noi in tara, este cel mai la indemana…
In concluzie, sunt de parere ca betia poate fi considerata si o nebunie indusa in mod voluntar. Poate ma exprim cam dur, insa manifestarile unui alcoolic agresiv sunt atat de asemanatoare nebuniei, incat ar putea fi usor confundate.
Solutia vindecarii alcoolismului poate fi gasita descoperind cauza care a declansat-o. Este un lucru greu, posibil de realizat doar cu conditia ca cel tratat, sa fie cooperant cu terapeutul/medicul sau. Si cum poate fi convins ca alcoolismul se poate trata? Convingandu-l ca din betie te mai trezesti, dar din prostie niciodata…

Mihaela-Theodora Popescu