Psihoterapia intermediata de animale

Daca la inceputurile sale, medicina se axa indeosebi pe studiul omului din punct de vedere anatomic si apoi comportamental, interesul privind sufletul animal a constituit baza teoretica pentru valorificarea terapeutica a relatiei amicale dintre om si animal.
Influenta benefica a animalelor de companie asupra omului a fost observata si chiar aplicata in tratamentul bolilor psihice, inca de la sfarsitul secolului 18. Initiatorul unui astfel de experiment a fost William Tuke, care si-a inceput studiul la Centrul Azil “The York Retreat” din Anglia. A adus in curtea azilului mai multe animale si pasari ( iepuri, soimi, pasari de curte, pescarusi ) si a studiat felul in care oamenii relationeaza cu ele, a remarcat atenuarea framantarilor lor sufletesti, cresterea increderii in fortele proprii si o imbunatatire vizibila a starii de sanatate. Un alt studiu a fost initiat de catre Florence Nightingale care in lucrarea “Note despre meseria de asistenta medicala”, aparuta in anul 1880, consemneaza faptul ca un animal de talie mica poate fi un camarad extraordinar pentru persoanele bolnave. Pornind de la asemenea observatii, studiile efectuate ulterior au dovedit ca animalele de companie pot functiona precum niste factori de socializare incat, spre sfarsitul secolului al 19-lea, introducerea animalelor in azile devenise o practica destul de utilizata.
Celebrul terapeut Boris Levison in cartea sa “Psihoterapia copilului intermediata de animalele de companie” a descris ajutorul acordat de catre cainele lui la sedintele de consiliere a copiilor si tinerilor. Nu numai ca a scris aceasta carte, dar a si condus un studiu aprofundat asupra acestui gen de relatie om-animal. Concluzia studiului sau a fost “animalele de companie reprezinta o oprire intre statii pe drumul de intoarcere catre starea de bine emotionala”, afirmatie care a starnit interesul si altor cercetatori.

Pot fi animalele de companie adevarati coterapeuti ?

In zilele noastre, psihoterapia intermediata de animale este utilizata de catre tot mai multi terapeuti. In literatura de specialitate este cunoscuta sub denumirea prescurtata de AAT. Speciile de animale cele mai folosite in acest gen de terapie sunt : cainii, caii, delfinii, pisicile, iepurii, porcusorii de guineea si animalele de ferma. Rezultate deosebite s-au obtinut si cu ajutorul pestilor, idee preluata de proprietarii de restaurante sau hoteluri de lux, care au instalat acvarii imense tocmai pentru a induce clientilor o stare de relaxare.
Acest gen de terapie poate fi aplicata in : azile, spitale, ospicii, centre de recuperare, inchisori, adaposturi, scoli, clinici private in care pacientii sunt tratati in ambulatoriu.
Specialistii au stabilit peste 14 tulburari clinice in care este eficienta aceasta terapie, dar amintesc doar cateva : anxietatea generalizata, sindromul depresiv major, anxietatea de separatie, tulburarea de personalitate borderline, tulburari comportamentale, tulburari de alimentatie, tulburarea de personalitate narcisica, tulburarea obsesiv-compulsiva, tulburarea de stres-traumatic, tulburarile legate de consumul de substante, etc. Care credeti ca este secretul acestei eficiente ? Rolul de suport social pe care-l ofera animalele de companie. Cum adica ? Va explic imediat.

Un animal de companie poate deveni un substitut pentru absenta suportului social oferit de oameni. Un numar mare de pacienti au marturisit ca, in preajma unui animal de companie, au simtit o alinare a sentimentului de singuratate, sentiment care-i chinuia de mai multa vreme. Cineva relata “cand sunt suparata eu nu pot vorbi si atunci plang alaturi de pisica mea”, iar altcineva spunea despre cainele sau “este un motiv pentru care ma plimb in fiecare zi, desi ma dor toate oasele”.
Animalele de companie mai pot fi un refugiu fata de nemultumirile legate de anumite interactiuni sociale. In filmul “Ultimul samaritean” exista o replica celebra. Multi au perceput-o ca pe o picanterie cinematografica, insa este ceva mai mult. Nevasta incerca sa-i explice sotului de ce il insela ( pe Bruce Willis ) spunand cu lacrimi in ochi “m-am simtit singura”, la care acesta i-a raspuns sec “cumpara-ti un caine”, sugerandu-i indirect o alternativa terapeutica pentru tratarea anxietatii legate de lipsa ocupatiei ( poate si a afectiunii ), idee pe care ea nu a inteles-o si s-a gandit la alte prostii…

Un alt film care ilustreaza perfect ideea ca nu exista nici un sentiment de inadecvare, nici din partea adultilor si nici a copiilor in cererea suportului de la animalele de companie, este filmul american “Palomino”. La prima vedere este un film de dragoste, dar vazandu-l pana la sfarsit, se poate constata ca este un film care ilustreaza caracteristicile psihoterapiei intermediate de cai, relatia suportiva dintre cal si om devenind o metoda de intensificare a fortei fizice si emotionale, indeosebi a celor cu dizabilitati fizice.

Animalele sunt capabile a oferi feedback comportamentului social, acesta datorandu-se “raspunsurilor” date la stimulii pozitivi si negativi. Amintiti-va cum poate reactiona un animal atunci cand este mangaiat si atunci cand este agresat. La afectiune raspunde cu afectiune, iar atunci cand este tachinat, are un nivel de atentie foarte ridicat, evita agresorul sau chiar riposteaza.
Avand in vedere cele prezentate pana aici, se poate afirma despre psihoterapia intermediata de animale ca este o interventie ce vizeaza valorificarea terapeutica a relatiei amicale, progresive intre pacient si animal. Este o terapie directionata de catre profesionisti in acest gen de terapie, care initiaza si realizeaza efectiv programe de terapie cu obiective si actiuni specifice pentru fiecare caz in parte, scopul fiind realizarea unor resetari terapeutice, alteori eliminarea setului de handicap in vederea imbunatatirii calitatii vietii. Animalele de companie utilizate in acest gen de terapie nu sunt alese la intamplare, ci indeplinesc anumite criterii. Acest tip de activitate are loc in medii diverse, necesita o echipa de sustinere si de interventie : un personal specializat, ajutoare, deseori voluntari.

Ce avantaje ofera acelora care recurg la ea? Acest gen de psihoterapie stimuleaza relaxarea si reconecteaza oamenii cu natura ; nivelul de confort al pacientilor ( indeosebi cei spitalizati ) este crescut ; comunicarea si legaturile interrelationale sunt restabilite sau mult imbunatatite ; se achizitioneaza noi deprinderi si poate avea drept consecinta reducerea simptomelor de hiperactivitate, mai ales la copii ; motiveaza pacientii aflati in stare critica sa-si pastreze speranta, reduce stresul si scade presiunea arteriala. S-a constatat ca pacientii agresivi fizic devin mai toleranti fata de persoanele din anturajul lor atunci cand un animal de companie este prezent.
Mai putin se stie ca aceasta terapie prezinta o serie de avantaje si pentru terapeutii care o practica. Prezenta unui animal incita la un subiect de conversatie, clientul se implica si se dezvolta mult mai usor alianta terapeutica. Este indicat ca terapeutii sa nu-si atinga clientii. Animalele coterapeuti permit clientului sa le atinga si sa fie atinse in conditii de siguranta. Astfel, copiii ( si nu numai ) pot invata modalitati pozitive si negative ale atingerii. Animalele nu intreaba nimic si nici nu evalueaza, prin “tacerea” lor par sa-i asculte, iar oamenilor le place enorm sa fie ascultati. Oboseala si stresul terapeutului este mult diminuata, intrucat este ajutat destul de mult de colegul coterapeut, care este incredibil de loial.

Studii efectuate in anul 2005 au demonstrat ca antrenamentele animalelor de companie, pentru a deveni coterapeuti, nu sunt deloc stresante pentru acestea. Pot oferi prietenie si afectiune nefiind influentate de capacitatea fizica si cognitiva a celor cu care relationeaza.
Deci, pot fi considerate animalele de companie adevarati coterapeuti ? Pacientii refractari la terapie, persoanele care au fost abuzate sau neglijate, persoanele care au suferit mult urmare a divortului sau decesului cuiva apropiat, pentru care s-a recurs la acest gen de terapie s-au convins ca da.
Oamenii simt nevoia sa iubeasca, sa fie iubiti si sa se simta valorizati, dar nu le place sa o arate. Se implica afectiv din ce in ce mai greu, condamnandu-se fara sa vrea, la singuratate. Suportul social oferit de animalele de companie poate oferi o alternativa, ce poate ajuta la restabilirea unui echilibru.
Exista totusi doua conditii : afinitatea pentru animale si disponibilitatea de a incerca si altceva… Daca indepliniti aceste doua conditii, va sugerez sa cititi si “Terapia cu ajutorul animalelor” ( click aici ).

Mihaela-Theodora Popescu