Psihologie

NOU! - Psihoterapia intermediata de animale
       

Psihoterapia intermediata de animale

Daca la inceputurile sale, medicina se axa indeosebi pe studiul omului din punct de vedere anatomic si apoi comportamental, interesul privind sufletul animal a constituit baza teoretica pentru valorificarea terapeutica a relatiei amicale dintre om si animal.
Influenta benefica a animalelor de companie asupra omului a fost observata si chiar aplicata in tratamentul bolilor psihice, inca de la sfarsitul secolului 18. Initiatorul unui astfel de experiment a fost William Tuke, care si-a inceput studiul la Centrul Azil “The York Retreat” din Anglia. A adus in curtea azilului mai multe animale si pasari ( iepuri, soimi, pasari de curte, pescarusi ) si a studiat felul in care oamenii relationeaza cu ele, a remarcat atenuarea framantarilor lor sufletesti, cresterea increderii in fortele proprii si o imbunatatire vizibila a starii de sanatate. Un alt studiu a fost initiat de catre Florence Nightingale care in lucrarea “Note despre meseria de asistenta medicala”, aparuta in anul 1880, consemneaza faptul ca un animal de talie mica poate fi un camarad extraordinar pentru persoanele bolnave. Pornind de la asemenea observatii, studiile efectuate ulterior au dovedit ca animalele de companie pot functiona precum niste factori de socializare incat, spre sfarsitul secolului al 19-lea, introducerea animalelor in azile devenise o practica destul de utilizata.
Celebrul terapeut Boris Levison in cartea sa “Psihoterapia copilului intermediata de animalele de companie” a descris ajutorul acordat de catre cainele lui la sedintele de consiliere a copiilor si tinerilor. Nu numai ca a scris aceasta carte, dar a si condus un studiu aprofundat asupra acestui gen de relatie om-animal. Concluzia studiului sau a fost “animalele de companie reprezinta o oprire intre statii pe drumul de intoarcere catre starea de bine emotionala”, afirmatie care a starnit interesul si altor cercetatori.

Citeste...

Psihologie

Nr.11 - Capacitatea de a accepta ireparabilul
       

Capacitatea de a accepta ireparabilul

Ati auzit expresia “proastele obiceiuri mor greu” ? Probabilitatea de a fi auzit-o este foarte mare, intrucat adultii din ziua de azi o utilizeaza destul de des, indeosebi atunci cand se sugereaza faptul ca este foarte greu a te debarasa de (unele) proaste obiceiuri. Nu mi-am propus sa vorbesc despre vicii, nici despre proaste maniere, ci despre prostul obicei al unor oameni de a “investiga” prin intrebari indiscrete problemele de sanatate, mai mult sau mai putin vizibile, ale celor cu care se intampla sa vina in contact.
Exista falsa impresie ca atunci cand incepi sa cunosti pe cineva ai si dreptul de a-i pune intrebari ceva mai personale. De cele mai multe ori, aceste intrebari vin “precum nuca in perete” si ranesc sufletul celui caruia i se adreseaza, intr-un mod incredibil de imaginat. V-am surprins cu o astfel de afirmatie ? Si, ca sa nu mi se mai reproseze “ti-a iesit bine partea de teorie, dar lipsesc exemplificarile”, va voi exemplifica cele afirmate cu o intamplare foarte trista la care am asistat de curand.
Intr-o zi ma aflam la cumparaturi. Asteptam cu nerabdare sa achit ceea ce cumparasem, privind din cand in cand la vanzatoarea care se misca parca in reluare, apoi la cei aflati in fata mea, care nu se sfiau deloc a-si manifesta galagios nemultumirea in legatura cu rapiditatea incasarii contravalorii celor cumparate.
Cu toate acestea, mi-au atras atentia doi tineri, un baiat si o fata, aflati cred, la o prima intalnire. Ce cautau in supermarket si nu in parc, la o pizza sau la o cofetarie, nu am de unde sa stiu... in cos nu aveau mai nimic... Ceea ce m-a surprins a fost faptul ca, acel tanar punea tot timpul intrebari. Se aflau chiar in fata mea, asezati la coada si in acest fel, fara sa vreau, am asistat la penibila discutie.
Fara a banui vreo clipa ce pregatire am si cu ce ma ocup, el a continuat cu intrebarile, devenite din ce in ce mai indiscrete. Unele m-au facut sa zambesc, altele sa-mi amintesc expresia “rau e sa fii prost”, utilizata tot mai des de catre un binecunoscut crainic radio de pe la noi.
Ce credeti ca a mai intrebat-o? “Imi spuneai ca ai o problema de sanatate, am observat-o imediat, e vizibila, dar nu se mai poate face nimic ? Doctorii ce zic ? E pacat de tine, esti tanara, destul de draguta, tu chiar vrei sa fii asa toata viata ?”.

Citeste...

Psihologie

Nr.10 - Ce se mai poate spune despre boala psihica ?
       

Ce se mai poate spune despre boala psihica ?

In psihologia contemporana se manifesta doua tendinte si anume : de a gasi solutii cat mai eficiente de a trata pe cei bolnavi si de a gasi noi cai de intelegere stiintifica a bolilor psihice.
Cunoasterea cauzelor si mecanismelor dezvoltarii unor asemenea tulburari, indeosebi cunoasterea biologica a bolii, reprezinta punctul de plecare de la care se porneste in ajutarea organismului de a-si mobiliza mecanismele de aparare si a invinge boala. Dar mai intai sa clarificam ce este o boala psihica.
Boala psihica este un termen utilizat pentru a desemna un grup de tulburari ce pot cauza disturbari grave in gandire, afectivitate si in relatiile sociale.
Spre deosebire de alte boli, o boala psihica poate afecta pe oricine, indiferent de varsta. De boli mintale pot suferi atat copiii, adolescentii, adultii cat si persoanele in varsta. Celor care obisnuiesc sa-i ridicularizeze pe cei afectati de o asemenea afectiune, le atrag atentia ca boala psihica poate aparea la orice varsta si in oricare familie, indiferent de rangul ei.
Intelegerea gresita a notiunii de boala psihica poate insemna rusine si izolare atat pentru persoana afectata, cat si pentru familia din care face parte. Teama este cumplita si poate duce la probleme profesionale, sociale si personale de neimaginat pentru cei care o constientizeaza.
Cauzele bolilor psihice nu sunt pe deplin cunoscute si pot fi multiple. Intre acestea amintesc doar : dezechilibre biochimice in creier, probleme la nastere, evenimente marcante in copilarie sau in viata de zi cu zi, depresii repetate, nivelul ridicat al stresului cauzat de factori sociali, etc.

Citeste...

Psihologie

Nr.9 - Ce este psihologia sportiva ?
       

Ce este psihologia sportiva ?

Psihologia sportiva este o ramura aplicativa a psihologiei generale. Studiaza caracteristicile personalitatii sportivilor, comportamentul, procesele intelectuale si educationale, precum si fundamentele psihologice ale invatarii motrice, ale pregatirii generale pentru concursuri.
Psihologia activitatii sportive vizeaza atat factorii psihologici care influenteaza participarea si performanta in sport, cat si consecintele psihologice derivate din acestea. Psihologii sportivi analizeaza personalitatea, motivatia, motricitatea, comportamentul, procesele intelectuale si afective ale sportivilor, in general procesele psihice care au loc, menite sa ridice calitatea sportului practicat.
Inca din antichitate a fost recunoscuta interdependenta intre minte si trup. Cu toate acestea, se pare ca, primul care a cercetat acest domeniu timp de o perioada mai indelungata, a fost un psiholog pe nume Coleman Griffith, considerat initiatorul psihologiei sportului in America de Nord. In anul 1925 a fost angajat de Universitatea din Illinois pentru a-i ajuta pe niste antrenori sa imbunatateasca performanta unor sportivi. Lucrarile sale „Psihologia antrenorului” si „Psihologia atletismului” sunt considerate lucrari de referinta in acest domeniu. Tot el a infiintat si primul laborator de psihologie a sportului in America de Nord si a predat primul curs de acest gen.
Cercetarile efectuate, rezultatele obtinute, cat si cresterea numarului de psihologi pentru activitatea sportiva, incepand cu anii ’70, au dus in final la impunerea acestei discipline ca disciplina separata. Astazi, psihologii orientati spre acest domeniu, exercita un rol semnificativ nu numai in selectarea, dar si in pregatirea pentru competitie a sportivilor.
In raport cu alte activitati specific umane, activitatea sportiva are anumite particularitati : presupune intrecerea sportiva ca mijloc de verificare a nivelului de pregatire atins de sportiv, are la baza antrenamentul ca mijloc principal al pregatirii tehnice, tactice, fizice si psihice a sportivului, se realizeaza prin manifestarea preponderent motrica a actiunilor si se pretinde o buna insusire a tehnicilor de executie. Interesul tot mai mare pentru psihologia sportului se reflecta in progresele inregistrate in ultimii ani in acest domeniu. Temele de cercetare sunt diverse si nu vizeaza doar gasirea unor metode eficace de antrenament psihic, ci si de cunoastere a caracteristicilor psihologice ale sportivilor de performanta. Scopul unui antrenament psihologic este sa-i invete pe sportivi cum sa creeze tensiunea mentala ideala care sa le impulsioneze acele calitati fizice, incat sa poata oferi tot ce pot.

Citeste...

Psihologie

Nr.8 - Ce este psihologia medicala ?
       

Ce este psihologia medicala ?

In societatea contemporana, problemele cu care se confrunta medicina sunt din ce in ce mai complexe si cand afirm asta, nu ma refer la aspectele financiare.
Inca de la inceput, Hippocrate - considerat parintele medicii moderne, a precizat „medicul trateaza bolnavi, nu boli”. Desi se mai uita lucrul acesta, ideea ramane valabila si astazi, desi de atunci au trecut sute de ani. Un medic se pregateste ani de zile ca sa poata investiga, trata si vindeca, insa medicina moderna nu se poate practica la un nivel cel putin satisfacator, fara a se avea in vedere factorul psihologic.
Desi in ultimii 50 de ani psihologia medicala a cunoscut progrese uimitoare, avand o aplicabilitate din ce in ce mai mare, mai sunt „voci” care situeaza psihologia medicala la polul opus psihologiei. Oare de ce ?
Medicina este considerata o stiinta riguroasa. Psihologia, in general, trateaza procesele si insusirile psihice, integrand problematica personalitatii. Care ar fi legatura intre una si alta ? Raspunsul poate fi usor de dedus din simpla incercare de definire a psihologiei medicale. Desi nu exista o definitie unanim acceptata, psihologia medicala are ca obiect de studiu psihologia bolnavului, relatiile sale cu ambianta, reactia fizica fata de agresiunea somatica si/sau psihica, precum si mijloacele psihice de tratament. Se mai considera ca apartinatoare ale acestui domeniu atitudinea oamenilor in fata mortii, precum si problematica profesiunii medicale.
Orice suflet de om are tendinta de a impartasi cuiva supararea, durerea si teama. Are nevoie de empatie si simpatie, iar daca medicul il respinge si pacientul il va respinge, acest lucru putandu-i afecta sanatatea si chiar viata.

Citeste...

Psihologie

Nr.7 - Comportamentul oamenilor in fata bolilor
       

Comportamentul oamenilor in fata bolilor

De-a lungul vietii lor, oamenii se pot confrunta cu o multime de probleme.
Una dintre cele mai grave este considerata a fi boala si impactul asupra functionarii biologice a celui afectat.
Comportamentul uman reprezinta modalitatea de a actiona in anumite imprejurari, dar si o manifestare vizibila a oamenilor care se exteriorizeaza.
Boala este o afectiune, o suferinta, un proces patologic care afecteaza organismul, o modificare organica sau functionala a echilibrului normal al organismului.
Comportamentul fata de boala vizeaza reactiile avute la trairea de a fi bolnav, dar si modalitatea de a actiona la o asemenea perturbare a echilibrului. Este mult influentat de experienta anterioara a persoanei fata de imbolnaviri, precum si de convingerile personale despre boala.
Trairea unei boli vizeaza mai multe aspecte si anume : simptomatologia bolii, conceptia despre boala, personalitatea pacientului, relatiile cu echipa medicala.
Boala nu reprezinta doar suferinta, tulburari fizice sau somatice. In primul rand, este o traire neplacuta, la cei maturi avand si consecinte profesionale : limitarea capacitatii de munca, schimbari rationale, chiar pierderea rolului social. Boala are un puternic impact asupra psihicului. Poate determina sentimentul de neputinta, inactivitate, izolare, dar si incertitudinea vindecarii. Daca o persoana va cere sau nu ajutor, se datoreaza unor factori psihologici precum : tipul de personalitate si semnificatia personala care se atribuie bolii.

Citeste...

Psihologie

Nr.6 - Agresivitatea - o forma de comportament a zilelor noastre
       

Agresivitatea - o forma de comportament a zilelor noastre

Agresivitatea este fara dar si poate o realitate a lumii de a azi, lume transformata intr-o arena in care fiecare lupta sa se afirme sau sa supravietuiasca.
Ca etimologie termenul de agresivitate provine din latinescul „adgresio” care inseamna atac. Pana acum cativa ani agresivitatea era un subiect tabu, dar lucrurile au inceput sa se schimbe.
Agresivitatea nu are o definitie stricta, ea se defineste asa cum o simte fiecare.
O resimtim diferit in functie de temperament, de gradul de implicare, de nivelul nostru emotional. Se manifesta in toate mediile sociale. Oameni agresati verbal sau fizic sunt peste tot : pe strada, in institutii, in parlament, in vile, in carciumi si pana in cele mai ascunse colturi ale lumii.
Psihologii definesc agresivitatea ca acel comportament care conduce sau care poate conduce la „vatamarea” celui atacat.
Agresivitatea intereseaza si pedagogia pentru ca se manifesta frecvent la elevi atat la nivel individual cat si colectiv. Ingrijorator este faptul ca elevii sunt tocmai adultii de maine, iar agresivitatea este de fapt un comportament care are ca scop minimalizarea unora spre beneficiul altora. La copii lucrurile sunt mai simple si mai usor de corectat, iar educatia primita in scoala are un rol esential in remedierea ei. Dar ce te faci cu oamenii ajunsi maturi, ei insisi cu copii si pentru care ar trebui sa fie un exemplu ?

Citeste...

Psihologie

Nr.5 - Despre complexele personale 2
       

DESPRE COMPLEXELE PERSONALE (2)

Dupa aparitia primei parti a acestui articol cineva m-a avertizat ca abordarea acestui subiect este deosebit de riscanta, deoarece nimeni nu doreste sa discute despre complexele personale.
Cu toate acestea, eu imi asum riscul de a detalia aceasta problema, deoarece consider ca este dificil sa fim invingatori intr-o lupta in care nu ne cunoastem adversarul. Si cum „adversarul” nostru in acest caz, poate avea o multitudine de „fete”, va invit sa discutam despre ele.
Acestea sunt : complexul de inferioritate, de abandon ( parasire ), de rivalitate fraterna, de vinovatie si complexul oedipian.

Citeste...

Psihologie

Nr.4 - Despre complexe 1 - Complexele personale
       

COMPLEXELE PERSONALE (1)

In urma cu cateva zile mi-am propus sa aflu ce stiu oamenii despre complexe. Am descoperit ca, desi se foloseste extrem de des etichetarea unora de catre altii drept „complexati”, notiunea este vag cunoscuta de catre multi dintre semenii nostri. In decursul vietii personale, in fiecare dintre noi s-au constituit intr-un mod mai mult sau mai putin accentuat, reactii individuale la evenimente sau conditii de viata. Ce sunt complexele ? Sunt tendinte inconstiente care guverneaza atitudinile si comportamentele oamenilor, nicidecum o boala.
Unii specialisti considera complexul ca fiind echivalentul sentimentelor de inferioritate sau al sentimentelor de vinovatie. Psihanalistii clasifica cel mai bine ideea de complex, considerandu-l drept o combinatie de trasaturi personale, de emotii, sentimente, de atitudini afective contradictorii, intotdeauna inconstiente, combinatie care, face parte integranta din personalitate.
Majoritatea psihologilor sustin ca acestea se cristalizeaza inca din copilarie si fac parte din existenta noastra.

Citeste...

Psihologie

Nr.3 - Traumele psihologice ale celor care vor sa slabeasca
       

Traumele psihologice ale celor care vor sa slabeasca

Aflate mereu in cautarea unei „retete” pentru a slabi, multe persoane nu-si dau seama ca, de fapt, rezolvarea se afla in psihicul lor. Ca in toate celelalte tari din lume, maladia numita obezitate are efecte si asupra tarii noastre ; ea a pornit din Statele Unite, a ajuns sa se raspandeasca si in Europa, urmand - conform studiilor - ca pana in 2010, sa ajunga la cote alarmante.
„Nu sunt obez”, obisnuia sa spuna un mare comic, „pur si simplu sunt prea scund pentru greutatea mea”. Realitatea este insa ca, fie sunt scunzi sau inalti, foarte putini oameni sunt multumiti cu greutatea pe care o au, dar obezitatea lor are o cauza : perturbarea marcata a comportamentului alimentar, datorita unor traume psihice pe care acestia le-au suferit.
Zicala populara : „mai bine sa previi, decat sa tratezi” este foarte potrivita in acest caz. Ca orice „boala”, obezitatea poate fi tratata prin cateva metode cu efecte psiho-afective fundamentale.

Citeste...

Psihologie

Nr.2 - Personalitatile dificile
       

Esti „posesorul” unei astfel de personalitati ?
Personalitatile dificile

Personalitatea fiecarui om este ceea ce il caracterizeaza si il diferentiaza de ceilalti. Studiile efectuate de catre specialistii in domeniu au dovedit ca nimeni nu este la fel ca altul. Nici chiar gemenii monogoti.
Suntem nevoiti sa interactionam zilnic cu diferite persoane si putem avea reale dificultati de relationare, nu numai cu sefii sau colegii, ci si cu proprii parinti, soti/sotii, sau copii. Ideal ar fi sa ne dezvoltam bune relatii interpersonale in orice situatie. Lumea in care traim nu este ideala si de multe ori o personalitate dificila devenim chiar noi.
Recent s-a afirmat ca personalitatile dificile se apropie ca sens de personalitatile accentuate si de regula, o personalitate accentuata este recunoscuta de catre ceilalti ca fiind deosebita in ceea ce priveste relationarea. Cei din jurul lor sunt nevoiti sa depuna eforturi deosebite pentru a se intelege cu ei. Reactiile le sunt percepute ca neobisnuite, uneori de neinteles. Pot fi persoane : agresive, critice, ironice, intrigante, care ii invinovatesc permanent pe cei din jur pentru problemele lor, care mint si care refuza sa-si asume responsabilitati, care fac promisiuni pe care nu le respecta niciodata, dar in realitate lucrurile s-au dovedit mult mai complicate. Posesorul unei astfel de personalitati simte ca este diferit, dar rareori o recunoaste.
Necesar este de precizat ca un individ cu o astfel de personalitate nu trebuie catalogat ca avand probleme psihice !
Personalitatile dificile reprezinta un procent din ce in ce mai semnificativ din populatie, datorita dificultatii de a avea succes in societatea de azi.
Ruperea relatiilor cu astfel de persoane poate implica complicatii mari si pentru a le face fata, trebuie sa intelegem de ce se comporta astfel. Literatura de specialitate prezinta o mare diversitate de tipuri de personalitati dificile si s-a demonstrat ca ne poate fi de mare ajutor sa cunoastem macar cateva dintre caracteristicile generale ale acestor personalitati.
In continuare va vom prezenta doar cateva dintre aceste tipuri de personalitati, cel mai usor de recunoscut in existenta noastra de zi cu zi.

Citeste...

Psihologie

Nr.1 - Gripa psihiatriei
       

Gripa psihiatriei

Multi dintre oameni considera depresia doar o tristete prelungita, o slabiciune, o scuza, un moft sau mai grav, o prefacatorie. Cei afectati de depresie sunt de cele mai multe ori catalogati drept „niste prefacuti”, iar cand cineva are curajul de a afirma „sunt deprimat” isi asuma riscul de a fi considerat mincinosul-mincinosilor.
In ultimii ani, in Romania a crescut vertiginos numarul persoanelor depresive. Specialistii o mai numesc „gripa” psihiatriei. Intotdeauna corespunde unei profunde stari de nemultumire sufleteasca, care se manifesta intr-un mod foarte divers, in functie de tipul de personalitate. Dureaza minim doua saptamani si este o boala psiho-somatica. Este o problema medicala, care netratata poate duce la urmari dintre cele mai grave. Poate fi cauzata de mai multi factori : factori genetici ( persoane din familie care au suferit sau sufera de depresie diagnosticata ), factori psihologici ( agresiuni fizice si psihice, divort, moartea unei persoane apropiate ), factori biologici ( neurotransmitatori ), factori sociali ( lipsa unui loc de munca, nemultumirile de la locul de munca ), etc.
Depresia se poate instala la orice varsta, chiar si la copii. Riscul creste odata cu inaintarea in varsta, iar specialistii au stabilit ca varsta medie de debut, ar fi 40 de ani. De ce ? Pentru ca incepand cu aceasta varsta, incep sa apara decese in familie ( bunici, parinti ) si problemele de sanatate inerente varstei adulte, pentru unii destul de greu de suportat.

Citeste...