InfoTerapii - Revista de Sanatate, medicina alternativa, terapii complementare, nutritie, remedii practice, spirit mind and body

Pagina de Start   Redactia Revistei InfoTerapii   General Editor A.A.P.E.S.   Arhiva de Articole   Cautare   Newsletter - Abonament Gratuit   Contact  


CARTEA Zodiacului

Sindromul de colon iritabil

Radu Botez - parapsiholog

Abordarea terapeutica a unei tulburari nu este un rebus!

Carte - Intre psihologie si parapsihologie

Putem vorbi cu ADN-ul

Cele 7 zile si secretele acestora

Analiza Esoterica - parapsiholog.ro

Sa scoatem sau nu amigdalele?

Carte - Afla ce ai fost intr-o viata anterioara (reincarnare)

Baile terapeutice

cand sa mancam fructele

KARMA - Necunoscuta pe care trebuie sa o cunoastem!

Spatiul in care traim si sanatatea noastra sufleteasca

Orele astrale ale sanatatii

te-ai ingrasat? cum asa?

Cele sapte CHAKRE si lumile superioare

frica de dentist

Deochiul - superstitie sau adevar

TEST: aveti capacitati paranormale

Dislexia - ce este ea


Psihologie

Articol Cat de periculoasa poate fi o persoana afectata de schizofrenie?
       
2015/1/20 15:11:03

Cat de periculoasa poate fi o persoana afectata de schizofrenie?

Schizofrenia este o boala cronica severa, o tulburare caracterizata prin delir, halucinatii, retragere sociala si dezorganizare a gandirii. Nefiind altceva decat o disociere a mintii celor afectati, se pierde progresiv contactul cu realitatea.
Cauza exacta a bolii nu este cunoscuta, poate fi vorba de alterarea unor factori biochimici, poate exista si o vulnerabilitate genetica. Din pacate, nu este o boala reversibila, ci una cronica. Necesita ingrijiri speciale pe o perioada indelungata de timp, ideal ar fi pe parcursul intregii vieti. Poate fi tinuta sub control foarte bine cu ajutorul medicatiei prescrise de un medic psihiatru.
Cand un psiholog si/sau un psihiatru este intrebat cat de periculos este un astfel de pacient, isi asuma o mare raspundere. Periculozitatea depinde de severitatea bolii, de personalitatea celui afectat, depinde daca este o forma de debut sau severa.
A trai in preajma unei persoane afectata de schizofrenie si care nu-si ia tratamentul este o drama, este un calvar continuu. De ce este atat de grav? Daca nu se urmeaza un tratament, boala avanseaza rapid. La fel se intampla si daca medicatia este intrerupta brusc si in totalitate.
Se spune ca pot fi periculosi, pentru ca schizofrenicii sunt imprevizibili, dar nu este vorba numai de atat. Cati dintre ei nu au ucis pe cineva pentru ca le-a cerut-o un personaj imaginar? Precizez, furia unui astfel de pacient poate atinge cote inimaginabile pentru ca poate fi “motivat” de: halucinatii (auditive, vizuale), delir mistic, idei absurde (ca ar fi fost rapiti de extraterestrii, ca sunt spionati de CIA, FBI, MOSAD, etc).

Citeste...

 

Psihologie

Articol Oscilatiile de dispozitie, intre normal si patologic
       
2014/11/1 13:46:50

Oscilatiile de dispozitie, intre normal si patologic

Oscilatiile de dispozitie, cunoscute si sub denumirea de schimbari de dispozitie, sunt transformari bruste ale starii de spirit a persoanelor care le manifesta.
Cauzele pot fi diverse: schimbarile meteorologice, personalitatea, temperamentul, stresul, dieta, un dezechilibru hormonal, chiar o reactie la o boala fizica, etc.
Specialistii le considera normale, cat timp aceste oscilatii sunt minore si usor de depasit. De exemplu, schimbarile meteorologice si tranzitiile sezoniere (mai ales trecerea la sezonul friguros) pot produce anumite tulburari emotionale, indeosebi persoanelor meteo sensibile. Nerespectarea dietei in cazul persoanelor hipoglicemice si a celor care sufera de diabet, poate duce la declansarea unor schimbari de dispozitie, metabolizarea glucozei putand avea o influenta majora la persoanele care sufera de tulburari metabolice. Si stresul zilnic poate fi una dintre cauzele declansatoare ale schimbarilor de dispozitie, reactiile fiind foarte diferite de la caz la caz. Renuntarea la fumat sau diminuarea drastica a cantitatii de nicotina acumulata, poate duce la accentuarea starilor de nervozitate, dar si la o anumita stare de instabilitate emotionala. Alcoolul si abuzul de substante pot modifica dispozitia unei persoane mai repede decat s-ar putea crede. Aceasta stare este numita de psihologi labilitate si este o consecinta a intoxicatiei pe care marii “consumatori” si-o “intretin” cu mare pasiune.
In lipsa substantei de care sunt dependenti, acestia pot fi: irascibili, frustrati, suspiciosi, disperati, deprimati, putand avea idei suicidare (in episoadele depresive). Boala fizica este considerata un alt factor deosebit de important in aparitia schimbarilor de dispozitie, deoarece o boala fizica invalidanta poate schimba in totalitate stilul de viata. Modificarea drastica a stilului de viata, este destabilizatoare indeosebi pentru cei care nu prea s-au confruntat cu boala si cu neajunsurile ei. O persoana activa si sanatoasa timp de peste 50 de ani, va reactiona foarte rau in situatia in care se va vedea imobilizata la pat sau intr-un carut cu rotile. O persoana care a vazut bine toata viata sa, cu greu (sau poate deloc) va accepta ideea continuarii vietii ca nevazator.
Exista si situatii cand schimbarile de dispozitie nu pot fi controlate, cei afectati putand doar sa reactioneze cu furie si/sau cu disperare. In astfel de cazuri, schimbarile de dispozitie indica existenta unor tulburari mentale intre care amintesc: tulburarea bipolara, ciclotimia si psihoza maniaco-depresiva.

Citeste...

 

Psihologie

Articol Ce sunt si cum se manifesta tulburarile emotionale?
       
2014/7/10 15:04:46

Ce sunt si cum se manifesta tulburarile emotionale?

Persoanele expuse la socuri emotionale, la stres extrem, la abuzuri, pot dezvolta o serie de dereglari psiho-comportamentale ce le pot afecta intrega procesare mentala. Acest gen de tulburari poarta denumirea de tulburari emotionale, iar acestea sunt diverse. Din pacate, acestea pot afecta atat comportamentul celor afectati, capacitatea de adaptare cat si relatiile sociale.
Cauzele pot fi: un dezechilibru chimic in creier, o situatie socanta de viata, dar si rezultatul interactiunii cu un mediu ostil.
Din categoria tulburarilor emotionale fac parte: tulburarile de anxietate (agorafobia, atacul de panica), tulburarile de alimentatie (bulimia, anorexia), tulburarile afective (tulburarea bipolara, distimia, depresia grava), tulburarile de comportament, tulburarile generate de abuzul de substante (alcool, droguri) si tulburarile de personalitate (dependenta, evitanta, antisociala, histrionica, etc).
Intrebat de psiholog cum se mai simte, un pacient internat, grav afectat de o tulburare emotionala de tip afectiv, a raspuns cat se poate de simplu “Ma simt zdruncinat rau!”. Persoanele aflate in preajma sa au ras cu pofta, iar dansul s-a simtit foarte prost. Rasul lor prostesc m-a intristat, poate si pentru ca, niciodata, eu nu am ras de cineva care mi-a relatat suferinta prin care trece. Nu va imaginati cat curaj ii trebuie cuiva pentru a vorbi deschis despre problemele sale, iar pentru increderea investita in acele momente, nu cred ca exista o unitate de masura!

Citeste...

 

Psihologie

Articol Agorafobia, o fobie sau doar un raspuns emotional?
       
2014/1/10 16:17:09

Agorafobia, o fobie sau doar un raspuns emotional?

Agorafobia este o teama patologica obsesiva, manifestata de catre cei afectati fata de locurile deschise, fata de spatiile largi. Fiind vorba de o stare patologica de frica obsedanta, de o aversiune nerezonabila, specialistii o considera cea mai invalidanta dintre fobii, datorita stilului de viata restrictiv pe care-l impune.
Din punct de vedere etimologic, termenul provine de la cuvintele grecesti “agora” (piata) si de la “phobos” (frica).
Nu se cunoaste cauza exacta, insa studiile efectuate de-a lungul anilor, atat de psihiatrii cat si de psihologi, au demonstrat ca pot fi luate in considerare trei categorii de factori: cei biologici, familiali si de personalitate.
Sensibilitatea accentuata la modificarile hormonale, hipersecretia de adrenalina, dificultatile de integrare a informatiilor, precum si hipersensibilitatea la anumiti factori fizici, sunt considerati factorii biologici cei mai semnificativi.
Prezenta unui parinte cu o tulburare anxioasa, a unui mediu familial ostil, a unui istoric de abuz fizic si/sau psihic, reprezinta factorii familiali luati mereu in calcul de specialisti la analizarea acestei fobii.
Factorii de personalitate intre care amintesc doar: hipersensibilitatea la stimulii emotionali, nivelul ridicat de imaginatie, tendinta de a suprima sentimentele, nevoia de a controla, pot contribui la declansarea starii patologice de frica obsedanta.
Agorafobia se poate dezvolta atat in copilarie, cat si in adolescenta, dar si la maturitate, ca raspuns la expunerea subiectului la anumite evenimente traumatizante. Destul de des, agorafobia se asociaza cu atacul de panica, insa putini oameni stiu ca poate fi si un rezultat al acesteia.
Cele mai predispunse sunt femeile si cei care au suferit o trauma importanta (o despartire, un divort, agresiune fizica, etc.).
Diagnosticul se stabileste de catre medicul psihiatru, avandu-se in vedere nu numai simptomele descrise de subiect, dar si istoricul medical al pacientului investigat.
Simptomele caracteristice agorafobiei sunt considerate urmatoarele: o stare de frica intensa, senzatia de pierdere a controlului, palpitatii cardiace, dificultati respiratorii, ameteli, transpiratie, senzatia de sufocare, eventual de nod in gat.

Citeste...

 

Psihologie

Articol Cum este o personalitate depresiva?
       
2013/3/15 18:35:07

Cum este o personalitate depresiva?

Mai ales atunci cand nu s-au vazut de mult timp si se reintalnesc intamplator, oamenii isi pot pune reciproc intrebarea “Esti bine, esti sanatos/sanatoasa?”. Pentru unii, aceasta intrebare este doar o modalitate de a fi politicosi, altora le pasa cu adevarat... Chiar daca astazi mai nimeni nu se poate lauda cu o sanatate de fier, se raspunde “Da, sunt bine” trecandu-se rapid la un alt subiect. Care ar fi explicatia? Se evita explicatiile, precum si eventualele cosmetizari a realitatii pe care o traiesc.
In legatura cu acest aspect, am fost sfatuita “Nu intreba omul de sanatate, doar uita-te la fata lui”.Tinand cont de acest sfat, am reusit sa identific cu mai multa usurinta pe cei care sufereau, dar nu indrazneau sa-mi vorbeasca despre problema lor.
Zilele trecute cineva mi s-a adresat astfel “Se spune ca boala o simti, sanatatea nu. Eu as vrea sa ma simt sanatoasa, dar mintea nu ma lasa. Cand eram copil mi se spunea Bazaiala, pentru ca eram tot timpul trista si plangeam des. Imi era permanent teama si ma nelinisteam din nimic. Acum mi se spune Sfinxul pentru ca am o figura trista si serioasa. Ce se intampla cu mine? De ce nu pot fi altfel?”.
Cea care m-a abordat in acest fel, nu era o necunoscuta. Copilarisem impreuna, stiam ca i s-a spus Bazaiala si ii cunosteam felul de a fi. Am fost printre putinii parteneri de joaca care o strigau pe nume, niciodata nu am utilizat porecla. Pe atunci nu stiam ce este un temperament, dar simteam ca ea este altfel decat noi, observasem ca este mai sensibila si ceva din sufletul meu de copil, imi spunea sa o apar. Cand cineva radea de felul sau de a fi, ii intrerupeam imediat “rautatile” doar cu o simpla explicatie “asa este ea, de ce esti atat de rau/rea?”.
Da, ne-am despartit copii si ne-am reintalnit adulti. Si-a amintit ca am fost singura ei partenera de joaca care a inteles ca ea traieste o “anumita tristete”. M-a rugat insistent sa-i explic acest fel special de a fi si am facut-o. Daca sunteti curiosi ce i-am raspuns, va invit la lectura...
Sunt si persoane care se nasc cu sentimentul ca viata nu poate fi deloc frumoasa. Au o dispozitie mai trista in comparatie cu a celorlalti si gasesc tot felul de motive de ingrijorare. Rad foarte putin si le este teama sa se manifeste. Nu se entuziasmeaza, sesizeaza ca sunt diferiti, dar nu-si pot explica. Ajung sa creada ca sunt bolnavi si multi chiar se imbolnavesc.
Pentru un copil cu o personalitate depresiva, educatia pe care o primeste este esentiala pentru evolutia lui de mai tarziu, chiar daca, din punct de vedere biologic, este predispus la asa ceva. O educatie adecvata il poate face sa-si imbunatateasca imaginea despre sine si poate atenua mult sentimentele de culpabilitate. Dezvoltarea ideii ca are tot dreptul sa fie fericit, ca nu este nevoie sa fii perfect pentru asta, il poate face mai sigur pe el, iar atitudinea lui fata de viata se schimba.
Adultul cu o personalitate depresiva este un mare pesimist. Lucreaza foarte mult si este tot timpul obosit. Intarzie, evita deseori responsabilitatile, poate avea tendinta de a se neglija si de a vedea numai partea negativa a lucrurilor. Se poarta asa pentru ca ii este teama, mai mult de “ceva” decat de cineva. Ce s-ar putea face pentru posesorii unei astfel de personalitati?

Citeste...

 

Psihologie

Articol Cum este o personalitate dependenta?
       
2012/12/5 17:05:45

Cum este o personalitate dependenta?

Pe dra. A. o cunosc de mai mult timp. Este o femeie frumoasa, cultivata, cu o situatie financiara buna, aparent fara nici o problema. Zilele trecute a venit pe la mine foarte suparata. Cauza ar fi fost o replica dura primita de la cineva in care investise multa incredere. I-am solicitat cateva precizari, pe care mi le-a oferit fara nici o retinere. Detaliile ce vor urma, va vor ajuta sa intelegeti un alt tip de personalitate si anume personalitatea dependenta, considerata a fi chiar o personalitate dificila.
Dupa ce i-a marturisit ca se simte bine numai atunci cand i se spune clar ce si cat are de facut, ca prefera rolul secundar, atat acasa cat si la serviciu si ca cea mai mare dorinta ar fi sa-si gaseasca un sot “care sa o protejeze, sa o indrume si sa o ajute permanent”, persoana in care investise atata incredere i-ar fi raspuns “Da’ ce, esti handicapata?”. Minute in sir a incercat sa ma convinga de faptul ca supararea s-ar datora numai raspunsului pe care l-a primit, insa eu am observat altceva. Supararea se datora constientizarii ca este posesoarea unui alt tip de personalitate, mult prea diferit fata de cel al persoanelor din anturajul sau. Pentru a o linisti, am inceput sa-i explic cum se poate recunoaste o personalitate dependenta, care ar putea fi cauzele dependentei, inconvenientele unei asemenea personalitati, oferindu-i si cateva recomandari.
De ce am procedat in acest fel? Deoarece am observat ca atunci cand oamenii constientizeaza ca au ceva diferit in comparatie cu altii, iar acel “ceva” ii deranjeaza, linistirea lor se poate face explicandu-le, mai intai, diferenta.
Credeti ca intamplator se realizeaza emisiuni gen “Ce se intampla doctore?” ? De ce credeti ca se utilizeaza exemplificarile? Pentru a-i face pe oameni sa inteleaga, apoi sa accepte, cu mai multa usurinta, faptul ca fiecare poate avea atat calitati cat si defecte care, pana la urma, il scot din anonimat.
Se spune ca peste 2,5% din populatie o reprezinta personalitatile dependente. Cauzele pot fi dintre cele mai diverse: anumite comportamente parentale (parinti supraprotectori, o atitudine excesiv de dependenta), atitudini educative exagerate, evenimente de viata precum boli grave in copilarie care au necesitat o ingrijire atenta pe termen lung, lipsa increderii in sine, etc.
Cum se poate recunoaste o astfel de personalitate?

Citeste...

 

Psihologie

Articol Abordarea terapeutica a unei tulburari nu este un rebus!
       
2012/10/7 13:39:33

Abordarea terapeutica a unei tulburari nu este un rebus!
Distimia, doar o persistenta a dispozitiei depresive?

Despre persoanele care atrag atentia prin pesimism, stima de sine scazuta, prin pierderea generalizata a interesului pentru propria viata cat si pentru orice activitate, se spune ca sunt afectate de depresie.
Acest gen de manifestari sunt greu de suportat dar si de ignorat. De catre cine? Atat de catre cei care le observa, de catre cei care le constientizeaza, dar si de cei instruiti sa le recunoasca si sa le trateze.
Diferente exista, atat in ceea ce priveste intensitatea, severitatea cat si perioada vietii in care se manifesta. Tocmai aceste diferente sunt considerate de catre specialisti, indiciile necesare pentru o stabilire corecta a diagnosticului.
Nu cu mult timp in urma, cineva imi spunea “Ca e depresie sau distimie, tot aia e, doar incep cu aceeasi litera, nu?”. Remarca “doar incep cu aceeasi litera” m-a facut sa zambesc. Ma gandeam sa-i raspund “Abordarea terapeutica a unei tulburari nu este un rebus!”, dar am realizat ca, nefiind o persoana instruita in acest domeniu, observa doar ce se putea observa... destul de usor...
Am hotarat sa-i raspund intr-un alt fel, oferindu-i, cat mai clar si cat mai concis cu putinta, cateva informatii menite a clarifica in ce consta diferenta.
Intrucat simptomele depresive sunt mai putin severe, distimia este considerata o forma usoara de depresie. Ceea ce o caracterizeaza este persistenta timp de cel putin doi ani a unei stari de tristete si lipsa de interes, foarte rar fiind prezente ideile de suicid.
Cunoscuta anterior sub denumirea de nevroza depresiva, aceasta tulburare a fost inclusa in categoria tulburarilor afective.
O cauza precisa a distimiei ramane necunoscuta, insa cercetarile efectuate pana in prezent au identificat doar cateva posibile cauze: biochimice - anumite modificari chimice de la nivelul creierului, genetice, dar si de mediu.
Distimia poate aparea destul de devreme, in copilarie sau adolescenta. Distimia cu debut precoce apare inainte sau in jurul varstei de 21 de ani. Cea care apare dupa aceasta varsta se numeste distimie cu debut tardiv. La copii si adolescenti, dupa 1 an de dispozitie depresiva, insotita de simptome precum: o stima de sine scazuta, fatigabilitate, sentimente de neadecvare, dificultati de concentare, slaba capacitate de memorare, tulburari de somn, modificari ale apetitului, iritabilitate; distimia poate deveni o certitudine.
Prevalenta bolii este in jur de 3% si este de 2 ori mai frecventa la femei decat la barbati. Din nefericire, este o tulburare cronica care necesita un tratament special.
Adultii diagnosticati cu tulburare distimica au probleme serioase in luarea deciziilor, evita activitatile sociale, resimt o oboseala cronica si o lipsa a eficientei personale. Lipsa de speranta afecteaza mult calitatea vietii pe care o duc.

Citeste...

 

Psihologie

Articol Sindromul burnout, doar un raspuns al organismului la solicitare?
       
2012/9/26 14:28:08

Sindromul burnout, doar un raspuns al organismului la solicitare?

Despre persoanele pentru care notiunea de extenuare este cu totul si cu totul necunoscuta, se poate spune ca sunt norocoase.
Stilul actual de viata predispune la asa ceva, mai ales ca gradul de solicitare la locul de munca a crescut drastic.
Cei mai putin norocosi, sub acest aspect, observandu-i, mai fac afirmatii de genul “astia ne ingroapa pe toti!”, ceea ce nu poate fi deloc departe de adevar. De ce? Pentru ca, pentru persoanele care nu se extenueaza fizic, psihic sau emotional, riscul imbolnavirii prin extenuare nu exista.
De ce abordez un asemenea subiect? Pentru a nu se confunda sindromul burnout cu patologiile psihiatrice si pentru a explica oamenilor cu ce se pot confrunta atunci cand implicarea excesiva si prelungita la situatii stresante depaseste resursele organismului.
Termenul “burnout” a aparut in SUA in anii ’70. Parintele acestuia este considerat psihoanalistul Herbert Freudenberger. Notiunea a devenit “un element ale realitatii sociale” prin cercetarile profesoarei de psihologie Christina Maslach inca din anii ’80.
Unii specialisti il denumesc “Sindromul arderii complete” pornind de la traducerea cuvantului englez “burn” care inseamna “ardere”, altii prefera denumirile “suprasolicitare profesionala” sau “oboseala cronica”. Oricare dintre termenii amintiti anterior indica acelasi lucru, o stare de epuizare fizica si psihica insotita de o serie de simptome clinice precum: oboseala intensa, migrene, tulburari ale somnului, dureri, etc.
Poate fi confundata cu depresia, insa lipsa motivatiei precum si impresia ca munca le-a invadat existenta, fac clar diferenta.
In raport cu munca, la cei afectati de acest sindrom, se pot remarca anumite manifestari: tendinta de a ramane continuu peste program, diminuarea rapiditatii in executie a unor sarcini de serviciu, iritabilitate, labilitate emotionala, deceptie fata de profesie.
Cum se poate ajunge aici?

Citeste...

 

Psihologie

Articol Este nevroza mai mult decat rezultatul unui conflict interior?
       
2012/7/11 23:31:57

Este nevroza mai mult decat rezultatul unui conflict interior?

Exista un vechi proverb care sintetizeaza o constatare uimitoare. Proverbul ii apartine inteleptului Confucius care, in urma cu mai multe sute de ani, a facut o uluitoare observatie “Cuvintele sunt vocea inimii”. Cui poate folosi asa ceva?
Mai ales psihologilor, precum si oricarei persoane suficient instruite dar si interesate in a descifra ce se poate ascunde in sufletul cuiva, pornind de la analizarea cuvintelor utilizate cand se comunica ceva.
Tot mai multe persoane fac afirmatii de genul “eu sunt nevrozat(a)”, “cutare este nevrozat(a)”, etc. fara a sti exact despre ce este vorba. Zilele trecute am fost abordata si intrebata “Daca va povestesc ce simt si cum simt anumite lucruri, la ce sunteti atenta: la mimica, la gestica sau la continut?”
“La tot, dar mai ales la cuvinte” am raspuns eu.
Raspunsul meu a declansat o reactie cat se poate de virulenta “Sunt eu nevrozata, dar ce, suntem cumva la lectia de limba romana? Eu vreau sa inteleg ce se intampla cu mine!” mi-a reprosat enervata cea care ma abordase fara a-si cere permisiunea.
“Ati dori sa stiti mai multe despre nevroza?” am intrebat-o eu.
“Da, pentru ca am fost recent diagnosticata si nu mi s-a explicat absolut nimic!” mi-a raspuns, tremurand din toate incheieturile, virulenta mea interlocutoare.
La insistenta dansei au urmat explicatiile. De ce i le-am oferit? Pentru a intelege cu adevarat ce se intampla, nicidecum de teama unui repros sau unei alte reactii... Nu ma sperii eu asa de usor!
Nevroza este o afectiune psihogena (adica de origine psihica), constientizata de cei afectati. Poate fi declansata de un mediu de viata suprasolicitant, de traume psihice precum si de efortul intelectual. Multa lume crede ca este o boala a secolului in care traim, dar nu este tocmai asa. Primele observatii au fost facute din antichitate si ii apartin lui Hipocrate. El i-a caracterizat pe cei afectati de aceasta boala drept “niste invinsi”, probabil, incercand si diferite remedii pentru vindecarea lor.
De-a lungul timpului, observatiile asupra manifestarilor nevrotice au continuat, dar abia in secolul al XVII-lea au aparut o serie de teorii referitoare la acest fenomen. Termenul de nevroza a fost introdus abia in anul 1769 de catre William Cullen si se referea la totalitatea tulburarilor psihice fara un substrat organic.

Citeste...

 

Psihologie

Articol Ce se intampla cu psihicul femeilor dupa ce nasc
       
2012/4/29 20:57:04

Ce se intampla cu psihicul femeilor dupa ce nasc

Nasterea unui copil este unul dintre marile evenimente ale vietii, insa sentimentele si emotiile care il insotesc, pot varia de la un caz la altul. Mamicile care s-au confruntat cu o sarcina dificila asteapta momentul nasterii ca pe o eliberare, ca pe un posibil sfarsit al unor suferinte fizice cu care se confrunta de ceva timp si inceputul unei fericiri mult asteptate. Alte mamici asteapta momentul nasterii ca pe o implinire a unei misiuni fata de familie si societate. Replica “m-am maritat, trebuia sa urmeze un copil” imi aminteste de vremurile cand exista un plan de indeplinit si de felul in care se luau anumite angajamente. Altele, in ciuda bucuriei care le invadeaza existenta, se imbolnavesc, dar pastreaza tacerea, gandindu-se ca ceea ce simt ar fi ceva... inexplicabil.
Povestile spuse adultilor se aseamana mult cu cele spuse copiilor, insa au un alt rol. Care ar fi acesta? De a exemplifica, de a sugera, de a recomanda intr-un fel cat se poate de discret, o solutie care a functionat in situatii similare.
De obicei, eu sunt cea care spune povestile, indeosebi cele terapeutice, dupa care urmeaza comentariile. Stiam ca se poate si invers, dar de experimentat nu experimentasem niciodata... pana zilele trecute, cand m-am intalnit, pur intamplator, cu o veche cunostinta care m-a intrebat :
- Cunosti povestea “De ce tac pietrele?”
- Nu, insa m-ar interesa...
- Serios? Accepti si rolul asta?
- Da, dar nu in mijlocul strazii.Te pot asculta la mine acasa la o ceasca de ceai...
Zis si facut. De ce atata disponibilitate? Pentru ca experienta mea de pana acum, m-a invatat ca atunci cand o persoana adulta initiaza o astfel de discutie, are intr-adevar ceva de spus (sau de intrebat). Si acum urmeaza povestea...

Citeste...

 

Psihologie

Articol Personalitatea emotionala
       
2012/4/23 17:49:55

Personalitatea emotionala

Termenul “sensibilitate” poate avea o multime de sensuri. Conform DEX-ului sensibilitatea poate fi “facultatea de a simti, de a reactiona la excitatii, de a-si schimba intr-o oarecare masura, starea initiala sub actiunea unui agent exterior, acuitatea simturilor, capacitatea de a percepe senzatii, capacitatea de reactie afectiva, emotivitate, afectivitate, (in arta si literatura) capacitatea de a transmite si de a provoca emotii artistice, caracter sensibil, receptivitate emotiva, impresionabilitate, predispozitie a organismelor la diferite boli, etc.”
“Bai, da’ sensibila mai esti... mie nu-mi trebuie asa ceva !” este ceea ce un tanar reprosa in gura mare, chiar in centrul orasului, unei frumoase domnisoare. Biata fata se rosise pana in varful urechilor si statea spasita cu privirea in jos. Reprosurile curgeau valuri, atragand privirile curioase ale celor din jur. M-a intristat atat de tare, incat nici nu mai puteam asculta, dar nici nu puteam pleca mai departe. Am inceput sa studiez, prin observatie, reactiile celor din jur. Pe fetele multor doamne se putea citi “ce mitocan!”, pe figurile altora se putea citi doar dezaprobarea, dar, spre surprinderea mea, am sesizat si cateva persoane care-l priveau cu oarecare admiratie.
De acord, multi vad putini pricep. Ce anume? Ca sunt si persoane, atat femei cat si barbati, care se disting de ceilalti, printr-o anume personalitate, pe care psihologii au denumit-o personalitate emotionala. Persoanele care apartin acestui tip de personalitate au un fel distict de a-si manifesta emotiile si sentimentele. Pot da dovada de un devotament greu de crezut, apreciaza foarte mult stabilitatea, sunt perspicace, receptive si au o creativitate deosebita. Multumirea lor sufleteasca depinde foarte in mare masura de felul in care sunt intelese si tratate de catre cei apropiati.
Nu stiu cu ce-i gresise tanara domnisoara. Cert este ca, sensibilitatea de care daduse dovada il suparase rau pe tanarul respectiv.

Citeste...

 

Psihologie

Articol Mi-ar placea sa merg la psiholog, nu mi-as dori sa am o sotie psiholog!
       
2011/2/20 20:51:51

Mi-ar placea sa merg la psiholog, insa nu mi-as dori sa am o sotie psiholog!

Cand cineva constientizeaza ca ar avea nevoie de ajutorul unui psiholog, incepe sa caute pe cel/cea ale carei caracteristici si calitati ii dau atat speranta cat si increderea, ca problemele-i vor fi rezolvate.
Anumiti oameni percep psihologul ca pe un supraom, care prin abilitatile sale speciale ii poate salva dintr-o situatie periculoasa, ii poate intelege, ii poate sustine, nu-i judeca si nici nu-i eticheteaza, asculta toate nebuniile si chiar fanteziile, oricat de nebunesti ar fi ele, ii ridica deasupra problemelor care ii ingenuncheaza la propriu, nu numai la figurat. Alaturi de un asemenea ajutor pot ajunge sa cunoasca un altfel de relatie, cea terapeutica, necunoscuta de ei pana in acel moment. Este o relatie de tip parteneriat, bazata pe incredere si colaborare, verbul de baza fiind “a intelege”, chiar atunci cand se pare ca n-ar mai fi nimic de inteles. Calitatea relatiei terapeutice are un rol bine definit, iar capacitatea si caracterul psihologului influenteaza in mare masura reusita. O astfel de percepere poate avea si efecte secundare precum dependenta de psiholog si posibile, nedorite, schimbari de comportament. Din fericire, asta se intampla foarte rar, pentru un psiholog profesionist nefiind greu de a depista si contracara la timp astfel de probleme.
Psihologii mai pot fi perceputi ca fiind niste oameni antrenati pentru situatii limita, suficient de echilibrati pentru a investiga probleme emotionale si de a face ordine in cea mai crunta dezordine (la figurat vorbind).
Psihologii, indeosebi cei care-si practica meseria la cabinete individuale, sunt perceputi ca niste oameni buni, bine pregatiti profesional, care aleg sa traiasca intr-un anumit mediu, destul de izolati de restul lumii, pentru a repara si vindeca raul facut de altii.
Pentru cei mai putin interesati de posibilitatile de imbunatatire a calitatii vietii pe care le ofera astazi psihologia, un psiholog este doar “cel care are impresia ca le stie pe toate”. Cam dur, nu ? Explicatia ar fi ca oamenilor le poate fi foarte frica de ceea ce nu pot intelege. Nu pot intelege, ce? Cum se pot gasi explicatii stiintifice si plauzibile la niste emotii, la niste atitudini, la niste comportmente... Pentru o mai buna exemplificare a celor afirmate, va voi povesti o scurta intamplare...
Recent, cineva cunoscut a facut urmatoarea afirmatie: “Mi-ar placea sa merg la psiholog, insa nu mi-as dori sa am o sotie psiholog!”
“Si care ar fi explicatia?” am intrebat eu.
“O sotie psiholog ar putea sti ce gandesc, mai ales atunci cand o mint. N-as putea sa traiesc cu cineva care stie totul despre mine si chiar mai mult...”
Nu ma asteptam deloc la un asemenea raspuns, dar am mai adaugat o intrebare: “Dar daca ati decide sa mergeti la psiholog, care ar fi calitatile care v-ar putea convinge ca este cel/cea care vi se potriveste?”

Citeste...

 

Psihologie

Articol Psihoterapia intermediata de animale
       
2010/6/27 17:50:56

Psihoterapia intermediata de animale

Daca la inceputurile sale, medicina se axa indeosebi pe studiul omului din punct de vedere anatomic si apoi comportamental, interesul privind sufletul animal a constituit baza teoretica pentru valorificarea terapeutica a relatiei amicale dintre om si animal.
Influenta benefica a animalelor de companie asupra omului a fost observata si chiar aplicata in tratamentul bolilor psihice, inca de la sfarsitul secolului 18. Initiatorul unui astfel de experiment a fost William Tuke, care si-a inceput studiul la Centrul Azil “The York Retreat” din Anglia. A adus in curtea azilului mai multe animale si pasari ( iepuri, soimi, pasari de curte, pescarusi ) si a studiat felul in care oamenii relationeaza cu ele, a remarcat atenuarea framantarilor lor sufletesti, cresterea increderii in fortele proprii si o imbunatatire vizibila a starii de sanatate. Un alt studiu a fost initiat de catre Florence Nightingale care in lucrarea “Note despre meseria de asistenta medicala”, aparuta in anul 1880, consemneaza faptul ca un animal de talie mica poate fi un camarad extraordinar pentru persoanele bolnave. Pornind de la asemenea observatii, studiile efectuate ulterior au dovedit ca animalele de companie pot functiona precum niste factori de socializare incat, spre sfarsitul secolului al 19-lea, introducerea animalelor in azile devenise o practica destul de utilizata.
Celebrul terapeut Boris Levison in cartea sa “Psihoterapia copilului intermediata de animalele de companie” a descris ajutorul acordat de catre cainele lui la sedintele de consiliere a copiilor si tinerilor. Nu numai ca a scris aceasta carte, dar a si condus un studiu aprofundat asupra acestui gen de relatie om-animal. Concluzia studiului sau a fost “animalele de companie reprezinta o oprire intre statii pe drumul de intoarcere catre starea de bine emotionala”, afirmatie care a starnit interesul si altor cercetatori.

Citeste...

 

Psihologie

Articol Capacitatea de a accepta ireparabilul
       
2010/6/11 19:27:27

Capacitatea de a accepta ireparabilul

Ati auzit expresia “proastele obiceiuri mor greu” ? Probabilitatea de a fi auzit-o este foarte mare, intrucat adultii din ziua de azi o utilizeaza destul de des, indeosebi atunci cand se sugereaza faptul ca este foarte greu a te debarasa de (unele) proaste obiceiuri. Nu mi-am propus sa vorbesc despre vicii, nici despre proaste maniere, ci despre prostul obicei al unor oameni de a “investiga” prin intrebari indiscrete problemele de sanatate, mai mult sau mai putin vizibile, ale celor cu care se intampla sa vina in contact.
Exista falsa impresie ca atunci cand incepi sa cunosti pe cineva ai si dreptul de a-i pune intrebari ceva mai personale. De cele mai multe ori, aceste intrebari vin “precum nuca in perete” si ranesc sufletul celui caruia i se adreseaza, intr-un mod incredibil de imaginat. V-am surprins cu o astfel de afirmatie ? Si, ca sa nu mi se mai reproseze “ti-a iesit bine partea de teorie, dar lipsesc exemplificarile”, va voi exemplifica cele afirmate cu o intamplare foarte trista la care am asistat de curand.
Intr-o zi ma aflam la cumparaturi. Asteptam cu nerabdare sa achit ceea ce cumparasem, privind din cand in cand la vanzatoarea care se misca parca in reluare, apoi la cei aflati in fata mea, care nu se sfiau deloc a-si manifesta galagios nemultumirea in legatura cu rapiditatea incasarii contravalorii celor cumparate.
Cu toate acestea, mi-au atras atentia doi tineri, un baiat si o fata, aflati cred, la o prima intalnire. Ce cautau in supermarket si nu in parc, la o pizza sau la o cofetarie, nu am de unde sa stiu... in cos nu aveau mai nimic... Ceea ce m-a surprins a fost faptul ca, acel tanar punea tot timpul intrebari. Se aflau chiar in fata mea, asezati la coada si in acest fel, fara sa vreau, am asistat la penibila discutie.
Fara a banui vreo clipa ce pregatire am si cu ce ma ocup, el a continuat cu intrebarile, devenite din ce in ce mai indiscrete. Unele m-au facut sa zambesc, altele sa-mi amintesc expresia “rau e sa fii prost”, utilizata tot mai des de catre un binecunoscut crainic radio de pe la noi.
Ce credeti ca a mai intrebat-o? “Imi spuneai ca ai o problema de sanatate, am observat-o imediat, e vizibila, dar nu se mai poate face nimic ? Doctorii ce zic ? E pacat de tine, esti tanara, destul de draguta, tu chiar vrei sa fii asa toata viata ?”.

Citeste...

 


Parapsiholog Radu Botez - parapsihologie paranormal astrologie


































ce este meloterapia







Curs individual de parapsihologie cu Radu Botez - parapsiholog

arhiva articole infoterapii



Site-ul oficial al Asociatiei de Astrologie si Parapsihologie ElyStar (http://www.aapes.ro) Revista ElyStar OnLine - de Parapsihologie si Astrologie (http://www.elystar.ro) Radu Botez - parapsiholog - carte de vizita online Revista de Rugaciuni (http://www.rugaciuni.ro) Cabinet OnLine de Parapsihologie - Parapsiholog Radu Botez (http://www.parapsiholog.ro) Revista de medicina alternativa  (http://www.infoterapii.ro) Revista Vietilor Anterioare  (http://www.reincarnare.ro) Revista OnLine de Interpretare a Viselor  (http://www.oniromantie.ro) Revista InfoMuzica - meloterapie       (www.infomuzica.ro) Carte Psihologie Parapsihologie Revista de Arte Martiale - Budo Gym  (http://www.revista.budogymclub.ro/) Revista de Superstitii si Obiceiuri populare (http://www.superstitii.ro) Budo Gym Club - Dojo de Kyokushin Karate Astrologie Tarot Horoscop Numerologie Info Parapsiholog - Cabinet de Parapsihologie Paranormal Astrologie Paranormal - Parapsihologie  (http://www.paranormal-parapsihologie.com) Portal Esoteric (http://www.parapsiholog.eu) Libraria anticariat - ANTIQ Carte Reincarnare Carte SEX si Zodii Magazin Ezoteric fotograf nunta botez Marc Barbu - fotojurnalism