Copiii Nostri

NOU! - Suferintele copiilor antipatizati
       

Suferintele copiilor antipatizati

Reusita unui copil la scoala poate fi mult influentata de buna sa integrare in viata scolara. Cauza posibilelor probleme scolare nu este intotdeauna inteligenta si tocmai din acest motiv, m-am gandit sa va prezint un alt motiv pentru care, unii copii pot traversa cu mare dificultate perioada scolaritatii.
Desi se spune ca anii de scoala sunt cei mai frumosi ani, multi dintre adultii cu care am discutat i-au denumit “cei mai nefericiti ani”, povestindu-mi cu mare tristete cum au fost antipatizati de catre colegii lor. Povestea copilului antipatizat, spusa de catre un adult, poate fi foarte impresionanta. Poate va intrebati care ar fi explicatia... Acesti copii au suferit in tacere, fiindu-le prea rusine de parinti, bunici sau frati sa le povesteasca despre felul in care sunt tratati. Cat sunt de mici, copiii pot fi extrem de rai unii cu altii. Atunci cand se formeaza un grup intervine o anumita organizare, iar fiecare membru este caracterizat intr-un anume fel. De exemplu, premiantului i se spune de obicei “tocilarul”, celui mai bun si mai generos i se spune “fraierul”, celui mai corpolent “grasul”, etc. Eticheta este aleasa in functie de ceea ce il deosebeste de ceilalti. Nu cu mult timp in urma, cineva mi-a marturisit : “in grupul nostru eu eram premiantul, dar pentru ei nu am fost decat “tocilarul”. Se comportau cu mine de parca a invata bine era o mare rusine. Asta mi-a facut viata de copil foarte grea”.
“In ce a constat greutatea acelei vieti de copil?” am intrebat eu. Raspunsul a fost cat se poate de clar : “Datorita singuratatii pe care am resimtit-o din plin”. Se poate vorbi despre singuratate atunci cand faci parte dintr-un grup? Da, se poate si asta nu o spun eu, ci si o multime de oameni.

Citeste...

Copiii Nostri

Nr.11 - Teama de separare la copii
       

Teama de separare la copii

Nimanui nu-i place sa fie separat de cei fata de care simte un atasament deosebit. Teama de separare exista si se manifesta indeosebi la copii. Foarte multi oameni se intreaba “Este rasfat exagerat sau o tulburare psihica ?” Dar sa analizam putin...
In primul an de viata, teama de separare fata de parinti sau persoana care ingrijeste copilul, reprezinta un comportament normal. Pana la varsta de 10-12 luni, copilul nu este capabil din punct de vedere mental sa faca diferenta intre ceea ce vede si ceea ce este prezent in preajma sa. Iesirea cuiva din campul sau vizual echivaleaza cu o disparitie. Dupa varsta de 13 luni, daca reactia emotionala la separare este exagerata si dureaza minim 4 saptamani, se poate vorbi de anxietate de separare. Este des intalnita si este extrem de epuizanta pentru cei care il ingrijesc.
Motivul instalarii anxietatii de separare la copii este nivelul de dezvoltare al intelectului. Copiii cu o varsta mai mica de 8 ani pot manifesta frecvent aceasta teama, pot refuza sa doarma singuri, sa fie lasati singuri si pot avea dese tulburari de somn. Aceasta incapacitate se datoreaza faptului ca ei nu inteleg ce se intampla. Cei cu varste intre 9 si 12 ani isi manifesta anxietatea de separare prin neliniste, pe cand cei cu varste intre 13 si 16 ani se manifesta mai ales prin refuzul de a pleca de acasa.
Si atunci, ce este bine si ce nu ? Este bine sa fim distanti cu copiii sau sa fim apropiati si afectuosi ? Studiile au demonstrat ca bebelusii care au fost atasati de parinti, mult mai tarziu, devin mai independenti decat cei care au fost crescuti de catre niste parinti distanti. Totul insa cu masura, evitandu-se riscul de a cadea in extrema cealalta si a-i transforma in niste micuti dependenti...
Cauzele declansarii acestei anxietati pot fi multiple. Intre acestea ar fi : mutarea intr-un alt cartier/oras/tara, moartea unei persoane apropiate sau a unui animal favorit, boala cuiva cunoscut, etc. S-a constatat ca cei mai multi dintre copiii care sufera de anxietate de separare, provin din familii strans unite, unde niciodata nu s-a pus problema “prea atasat de...”.

Citeste...

Copiii Nostri

Nr.10 - Copiii fara copilarie
       

Copiii fara copilarie

Multi ne putem gandi la copiii fara de copilarie, ca fiind cei orfani sau abandonati, fara sa realizam ca exista copii, cu parinti “buni”, copii care risca sa ajunga la maturitate, fara sa-si fi trait cu adevarat copilaria.

Cine distruge copilaria ?

Exista parinti denaturati care-si lipsesc copiii de copilarie, dar nu despre acestia vom vorbi, ci despre parintii “buni”, care cred ca-si cresc odraslele cum nu se poate mai bine si gresesc, cum nu se poate mai rau ! De ce se intampla asta ? Cercetatorii au stabilit cateva carente in sistemul educational al parintilor. Sigur, societatea in care traim are si ea rolul ei nefast, caci o societate de consum face din parinti producatori de mijloace pentru consum, adica masini de facut bani pentru a cumpara. Si astfel, nu mai avem timp pentru copiii nostri. Le dam, in schimb, tot ce credem ca le face viata mai frumoasa : imbracaminte “cool”, mancare “fast-food”, distractie “on-line”, educatie in scoli “renumite” si odihna la... discoteca. Sa vedem ce le ofera scolile acestea renumite ; sistemul educational este invechit si defectuos, manualele de o calitate indoielnica, transformarea copilului intr-o masina de invatat. Si ce invata ? Cea mai mare parte a informatiei acumulata in scoala este inutila ; niciodata nu-i va servi in viata atata bagaj de cunostinte nefolositoare. Deprins sa invete mult si multe, folosindu-si doar memoria, copilul va pierde capacitatea de a avea ganduri, a construi concepte personale, de a rationa singur.

Citeste...

Copiii Nostri

Nr.9 - Educatia prescolara - metoda Waldorf
       

Ce alegeti pentru copiii dvs.?
Educatia prescolara - metoda Waldorf

Aproape toata lumea a auzit de metoda educationala Waldorf, unii chiar isi dau copiii in grija unor astfel de gradinite, dar mai sunt si cei care nu cunosc avantajele acesteia, ramanand „ancorati” in vechile metode pedagogice, care nu se mai potrivesc cu vremurile in care traim. La baza metodei Waldorf - cunoscuta in intreaga lume - se afla ideea ca fiecare om, in cursul vietii sale, trebuie sa parcurga anumite trepte de dezvoltare, la un moment determinat in timp. Daca acesti pasi pe care trebuie sa-i faca omul si care se adreseaza anumitor sfere ale sufletului, sunt fie prea timpuriu, fie prea tarziu facuti, omul va trebui sa suporte consecintele prejudiciilor acestor dereglari in timp.

Pasi evolutivi

In copilaria timpurie, nou-nascutul trebuie sa se obisnuiasca cu Pamantul, cu noua sa lume. El da din maini si picioare haotic, dar, incet-incet, miscarile se ordoneaza. Este momentul cand copilul trebuie invatat sa prinda cu mainile si sa-si coordoneze picioarele ; copilul invata treptat sa se ridice, sa stea in picioare si sa mearga. Copilul invata sa-si insuseasca limbajul si va face acest lucru prin imitatie, folosind vocabularul pe care il aude in mediul sau inconjurator. In timp, copilul incepe sa prinda intelesul cuvintelor si gandirea este acum folosita pentru a putea cuprinde in mod foarte concret - lumea. Cam pe la trei ani, incepe perioada intrebarilor „de ce?” si, totodata, perioada de incapatanare, in care copilul isi afirma propriul Eu, spunand „(eu) nu vreau”, cand el se orienteaza spre mediul inconjurator, pe care incearca sa-l transforme si sa-l conceapa, prin propria fantezie. In cursul jocului se pune in evidenta forta de care s-a folosit pentru a invata sa vorbeasca si anume imitatia, care incepe a fi combinata cu fantezia. Mai tarziu in dezvoltarea sa, copilul transforma fantezia in forta de reprezentare ; pe la varsta de 12 ani se trezeste capacitatea de gandire, pentru ca, pe la cca. 14 ani, sa capete discernamant si trairea sinelui in gandirea abstracta.

Citeste...

Copiii Nostri

Nr.8 - Cine poate recunoaste adevarata valoare ?
       

Cine poate recunoaste adevarata valoare ?

In popor se spune ca adevarata valoare se ridica precum untdelemnul la suprafata apei. Aceasta este doar o posibila finalitate, nicidecum o regula generala, deoarece foarte putini dintre oamenii cu abilitati deosebite, au sansa de a fi descoperiti si sprijiniti de cine trebuie.
Asa cum v-am obisnuit, voi exemplifica cele afirmate cu ajutorul unei povesti, articolul meu de astazi fiind dedicat celor care pot recunoaste si evalua corect adevarata valoare.
A fost odata o fetita si o bunica. Desi o duceau destul de greu, viata lor era luminata de dragostea pe care si-o purtau una alteia. Fetitei ii placea mult sa picteze si era foarte talentata, insa nu avea deloc incredere in fortele proprii. Desenele ei minunate straluceau printre mazgalelile celorlalti. Faptul ca era saraca, uratica si fara jucarii, constituia o problema in relatia ei cu ceilalti copii. Treptat, acestia au inceput sa o respinga. Neintelegand de ce copiii ceilalti au adoptat o asemenea atitudine, fetita a devenit din ce in ce mai trista si mai retrasa. Bunica a observat si a intrebat-o ce se intampla. Cu lacrimi in ochi fetita a raspuns „Copiii au spus ca eu nu am nici o valoare !”. Atunci bunica i-a dat cea mai reusita pictura spunandu-i : „Mergi la magazinul din sat, incearca sa o vinzi, iar cu banii obtinuti sa-ti cumperi cea mai frumoasa papusa”. Ascultatoare din fire, fetita a facut intocmai, insa negustorul nu a acceptat targul. Descumpanita, fetita s-a intors acasa plangand in hohote. Imediat bunica si-a rugat o prietena sa le duca la oras la un vanzator de tablouri. Zis si facut. La vederea picturii, uluit, vanzatorul de tablouri a intrebat-o pe micuta pictorita : „Si cat ai vrea tu sa-ti dau pe aceasta pictura ?”.

Citeste...

Copiii Nostri

Nr.7 - Mai stim sa ne educam copiii ?
       

Mai stim sa ne educam copiii ?

Traim intr-o lume nesigura si dorim, totusi, pentru copiii nostri - siguranta. Dar cum sa le oferim siguranta, cand parintii sunt marcati de nelinisti esentiale ; grija zilei de maine, razboaiele, calamitatile naturale sau provocate de om si inca multe altele afecteaza intreg mapamondul. Se pune problema capacitatii omenirii de a-si asigura viitorul, dar nu orice fel de viitor. Este gresit sa gandim ca, daca noi traim prost si copiii nostri vor putea trai asa. La noi, parca, nimic nu s-a schimbat din vremea comunismului ; ba, dimpotriva - multe s-au deteriorat ; si educatia copiilor pare a fi acum o „arta” uitata. Sa incercam sa ne reamintim cateva principii ale acesteia.

De la 0 ani

Inca de la varsta cea mai frageda, copilul invata ; desigur, nu invata prin cuvinte, pe care inca nu le intelege ( dar curand, foarte curand, o va face, inainte chiar de a reusi sa ingane el ceva ) ; copilul invata prin intermediul emotiilor si-si dezvolta astfel toate capacitatile. Educatia copilului trebuie sa inceapa „din fasa” ; intensitatea emotiva a raporturilor care se creeaza in primul an de viata al copilului, va constitui baza educatiei viitoare. Nu este vorba numai de a-i oferi copilului posibilitatea de a experimenta sunete, cuvinte, culori, mirosuri, este vorba despre faptul ca trebuie sa existe cineva care sa le incarce pe acestea cu emotii. Parintii trebuie sa fie aceia ! Gesturile si atentia noastra, cuvintele de iubire - toate acestea sunt perfect percepute de cel mic.

Citeste...

Copiii Nostri

Nr.6 - De ce am un copil tampit ?
       

„De ce am un copil tampit ?”

Intrebarea din titlu a fost adresata Universului, in mod retoric, de catre mama disperata a unui tanar care, la varsta de 26-27 de ani, nu stiu daca a terminat liceul, nu stie nici o meserie, nu este interesat de nici o forma de serviciu, nici de vreun loc de munca, nu iese din casa, nu are si nici nu stiu sa fi avut o prietena si multe altele care, toate, incep cu „nu”. In schimb, tanarul are 100 kg. si peste, fumeaza doua pachete de tigari pe zi si se hraneste serios, cam cat ar trebui sa manance un cioplitor in piatra ! Parintii sai „s-au luat” de tineri, din cauza aparitiei sale pe lume si, probabil, a dragostei dintre ei ; in timp si-au intemeiat o mica afacere, deschizand vreo doua mici magazine cu profil bacanie si produse alimentare si, afacerea merge bine, ca doar toata lumea mananca si inca, unii, in fiecare zi ! Astfel ca, ei n-au avut niciodata timp pentru a se ocupa de singurul lor copil care, acum, nu se mai dezlipeste de... calculator.

Cum a inceput totul ?

Citeste...

Copiii Nostri

Nr.5 - Tinerii si nevoile acestora
       

Tinerii si nevoile acestora

Ce este viitorul? Ce anume pregateste o cultura a viitorului? Omenirea rar se gandeste la efectele faptelor sale în timp si de aceea neglijeaza importanta modului în care ne preocupa tinerii nostri. Caci prin tineri omenirea va merge mai departe, iar impulsurile si conceptiile pe care tinerii le primesc de la noi azi vor cladi ziua de maine în mod real. Lucrez cu sute de tineri zilnic si am observat ca de multe ori cei care se cred maturi îi împovareaza pe acestia cu greutatea si inutilitatea unei culturi, pe care înaintasii nostri au creat-o, iar noi le-o transmitem noilor generatii mai departe, fara discernamant.
Secolul XX a creat în tarile balcanice un monstru format din conceptiile materialiste si mai tarziu comuniste, pe care abia cei nascuti în perioada de cadere a acestei fiare îl pot vedea mai limpede. Tinerii de azi au nevoie de altceva, asa cum o parte din noi am avut nevoie de altceva cand eram tineri, însa poate nu am strigat suficient de tare pentru a aduce schimbari reale în lume.

Citeste...

Copiii Nostri

Nr.4 - Cei mici si dorintele acestora
       

Copiii spun lucruri « trasnite » ?!
Cei mici si dorintele acestora

Pentru multi dintre adulti, copiii lor sau ai altora, nu reprezinta decat niste miniaturi incantatoare care presupun o mare responsabilitate, care au nevoie de multa atentie si dragoste.
Copiii au o intuitie aparte si uluitor de repede isi dau seama daca sunt iubiti sau numai tolerati. Aceasta explica felul in care se manifesta fata de persoanele pe care le intalnesc pentru prima data, aratandu-le afectivitate, respingere, ignorare sau doar o simpla curiozitate.
Replicile multora dintre copii ii amuza copios pe adulti, iar nazbatiile lor au condus la ideea ca ei fac mai totdeauna numai lucruri trasnite. Lucrurile nu stau tocmai asa, iar raspunsurile, precum si manifestarile lor pot fi considerate niste indicii importante, ce pot anticipa posibila lor evolutie din viata de mai tarziu.
Exista copii care simt instinctiv greselile facute de cei care ii cresc. Despre acest subiect voi discuta in acest articol, incercand sa prezint cateva aspecte mai putin cunoscute, exemplificand cu cateva povestiri vechi, dar adevarate.

Citeste...

Copiii Nostri

Nr.3 - Copilul cu nevoi speciale si familia
       

COPILUL CU NEVOI SPECIALE SI FAMILIA

Familia este mediul normal in care personalitatea unui copil se dezvolta sub toate aspectele. In cazul unui copil cu nevoi speciale, rolul familiei este extrem de important, deoarece copilul care este diferit de ceilalti, se adapteaza mai greu la relatiile interpersonale si de aceea parintii trebuie sa intervina si sa joace rolul de mediator intre copil si persoanele straine.
In momentul in care intr-o familie se naste un copil cu o deficienta, majoritatea mamelor se simt vinovate, chiar daca nu este asa. Se declanseaza o criza familiala, afectand atat echilibrul interior cat si cel exterior care vizeaza si relatiile familiei cu societatea, iar gravitatea perceperii acestei noi realitati depinde de nivelul sociocultural si de structura psihologica a parintilor. Unii parinti se lupta cu aceasta realitate, cauta explicatii, cauta solutii, pe cand altii nu reusesc sa se impace cu acest gand. Majoritatea adopta o strategie de aparare, cele mai discutate in literatura de specialitate fiind : nevoia de refacere, supraprotectia, culpabilizarea celorlalti, nevoia de pedeapsa si refuzul de a accepta deficienta copilului lor.
In fata dificultatilor copilului, cel mai frecvent parintii incearca sa gaseasca solutiile cele mai bune.
Abordarea acestui fel de probleme cu multa rabdare, tact si deosebita implicare se reflecta indiscutabil in personalitatea copilului si a adultului de mai tarziu.

Citeste...

Copiii Nostri

Nr.2 - De ce unii elevi invata si altii nu ?
       

De ce unii elevi invata si altii nu ?
Motivatia in mediul scolar

A cunoaste motivatia unei persoane echivaleaza cu raspunsul la intrebarea de ce actioneaza intr-un anume fel.
Ca etimologie cuvantul „motivatie” provine de la latinescul motivus care inseamna pune in miscare. De ce facem anumite lucruri ? Raspunsul este dificil, deoarece cauzele pot fi nebanuit de multe.
In sens larg, motivatia reprezinta ansamblul factorilor dinamici care determina conduita unui individ. Ea determina organismul sa actioneze in vederea realizarii anumitor scopuri.
Pentru unii psihologi este definita ca un fenomen psihic care declanseaza, directioneaza si sustine energetic activitatea. Abia in zilele noastre se accepta ideea ca motivatia include trebuinte, tendinte, intentii, dorinte, interese, aspiratii, convingeri.
Studiul motivatiei are in vedere analiza factorilor ce determina comportamentul. Acesti factori sunt numiti generic motive. Exista totusi o distinctie intre motivatie si motiv. Termenul de motivatie defineste o componenta functionala specifica sistemului psihic uman, care reflecta o stare de necesitate. Motivul este acel mobil care sta la baza unui comportament sau al unei actiuni concrete. Este cel care aduce omul in stare de actiune si ii sustine activitatea, indiferent de problemele care apar. Motivatia are un rol de mobilizare si de directionare a conduitei si nu degeaba este considerata « motorul » personalitatii umane.

Citeste...

Copiii Nostri

Nr.1 - Scoala ne influenteaza viata
       

SCOALA NE INFLUENTEAZA VIATA

A venit toamna si odata cu ea a inceput si scoala. Pentru parinti acest lucru a insemnat discutii si cheltuieli suplimentare pentru bugetul familiei, pentru copii emotii si revederea cu colegii, iar pentru ceilalti care nu mai sunt demult copii, dar nici copii nu au, au renascut amintiri. Abia la maturitate constientizam masura in care anumite intamplari din scoala ne-au influentat viata. Nu sunt cuvinte mari, este un adevar indiscutabil si verificabil.
Studiile intreprinse de specialistii in pedagogie au demonstrat ca rolul scolii nu trebuie minimalizat si ca educatia scolara motiveaza si sensibilizeaza elevul. Un cadru didactic nu este doar « un formator de oameni », ci un model pentru majoritatea elevilor, chiar daca acestia pot avea de la sapte la peste douazeci de ani. Indiferent de « rolul » pe care il joaca la un moment dat, profesorul nu le transmite numai valori cognitive ci si valori morale.
Nu exista o metoda mai buna de socializare si integrare decat prin intermediul scolii. Rolul scolii este determinant si ea reprezinta unitatea de baza a sistemului de invatamant. In tara noastra toate unitatile scolare isi desfasoara activitatea conform reglementarilor cuprinse in Legea invatamantului. Indiferent ca este institutie de stat sau particulara, scoala este destinata instruirii si educarii tinerei generatii.
Scoala de azi este rezultatul unei indelungi evolutii. A aparut in antichitate si a progresat calitativ pe masura dezvoltarii cunoasterii. O contributie deosebita a adus-o J.A. Comenius care a formulat pentru prima data principiile didacticii. Au urmat personalitati precum : Maria Montessouri, Piaget, Alfred Binet, Rousseau, etc. fiecare dintre ei aducandu-si contributia la ceea ce astazi numim educatia scolara. Cu timpul, scoala si-a largit din ce in ce mai mult sfera de cuprindere si este corect sa se asigure tuturor copiilor sanse egale pentru a se instrui. Dificultatile materiale insa isi pun amprenta si chiar schimba destine.

Citeste...