InfoTerapii - Revista de Sanatate, medicina alternativa, terapii complementare, nutritie, remedii practice, spirit mind and body

Pagina de Start   Redactia Revistei InfoTerapii   General Editor A.A.P.E.S.   Arhiva de Articole   Cautare   Newsletter - Abonament Gratuit   Contact  


Deochiul - superstitie sau adevar

KARMA - Necunoscuta pe care trebuie sa o cunoastem!

Spatiul in care traim si sanatatea noastra sufleteasca

CARTEA Zodiacului

Radu Botez - parapsiholog

Carte - Intre psihologie si parapsihologie

Putem vorbi cu ADN-ul

Cele 7 zile si secretele acestora

Analiza Esoterica - parapsiholog.ro

Sa scoatem sau nu amigdalele?

Carte - Afla ce ai fost intr-o viata anterioara (reincarnare)

Baile terapeutice

cand sa mancam fructele

Orele astrale ale sanatatii

Cele sapte CHAKRE si lumile superioare


Copiii Nostri

Articol Mai stim sa ne educam copiii ?
       
2017/9/6 14:10:47

Mai stim sa ne educam copiii ?

Traim intr-o lume nesigura si dorim, totusi, pentru copiii nostri - siguranta. Dar cum sa le oferim siguranta, cand parintii sunt marcati de nelinisti esentiale ; grija zilei de maine, razboaiele, calamitatile naturale sau provocate de om si inca multe altele afecteaza intreg mapamondul. Se pune problema capacitatii omenirii de a-si asigura viitorul, dar nu orice fel de viitor. Este gresit sa gandim ca, daca noi traim prost si copiii nostri vor putea trai asa. La noi, parca, nimic nu s-a schimbat din vremea comunismului ; ba, dimpotriva - multe s-au deteriorat ; si educatia copiilor pare a fi acum o „arta” uitata. Sa incercam sa ne reamintim cateva principii ale acesteia.

De la 0 ani

Inca de la varsta cea mai frageda, copilul invata ; desigur, nu invata prin cuvinte, pe care inca nu le intelege ( dar curand, foarte curand, o va face, inainte chiar de a reusi sa ingane el ceva ) ; copilul invata prin intermediul emotiilor si-si dezvolta astfel toate capacitatile. Educatia copilului trebuie sa inceapa „din fasa” ; intensitatea emotiva a raporturilor care se creeaza in primul an de viata al copilului, va constitui baza educatiei viitoare. Nu este vorba numai de a-i oferi copilului posibilitatea de a experimenta sunete, cuvinte, culori, mirosuri, este vorba despre faptul ca trebuie sa existe cineva care sa le incarce pe acestea cu emotii. Parintii trebuie sa fie aceia ! Gesturile si atentia noastra, cuvintele de iubire - toate acestea sunt perfect percepute de cel mic.

Citeste...

 

Copiii Nostri

Articol Tulburarile de atentie la copii
       
2014/5/13 14:59:41

Tulburarile de atentie la copii

Tulburarile de atentie sunt un sindrom intalnit la copiii care manifesta dificultati in a acorda atentie unor lucruri considerate a fi importante, insa nesemnificative pentru ei.
In literatura de specialitate, tulburarile de atentie sunt prezentate sub denumirea prescurtata de sindrom ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder), in traducere insemnand “tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie”.
Despre copiii care manifesta aceasta tulburare se spune ca sunt extrem de dificili. Eu am intalnit un astfel de caz si va confirm ca este foarte greu de gestionat o astfel de situatie, indeosebi atunci cand nu exista experienta si nici instruire pe acest segment. Comportamentul acestora afecteaza pe toti cei din preajma lor, nu numai pe cei de acasa, ci si pe cei de la scoala, atat colegi cat si profesori. Unii considera sindromul ADHD o consecinta a rasfatului, altii o boala, iar multi dintre psihologi, doar o stare.
O cauza precisa a acestui gen de tulburare inca nu s-a stabilit. Presupuneri sunt o multime, dar sunt atatea forme de manifestare, iar comportamentul copiilor difera atat de mult, incat este dificil a se stabili o concluzie unanim acceptata.
Dupa o serie de cercetari s-a stabilit ca, pentru a invata ceva nou, unii copii au nevoie sa-si foloseasca toate simturile si toate miscarile corpului. Copiii afectati de sindromul ADHD au o energie si o curiozitate de-a dreptul impresionante. Trec de la un lucru la altul cu o rapiditate ametitoare si lasa cam tot ce incep, neterminat. Cand ar trebui sa lucreze independent vorbesc cu ceilalti, cand ar trebui sa stea linistiti si sa asculte, alearga sau sar de pe scaune, de respectat regulile si instructiunile primite de la adultii care ii supravegheaza, nici nu se mai pune problema... S-a pus intrebarea “Ce se intampla cu acesti copii, de ce nu isi vad linistiti de treaba?”

Citeste...

 

Copiii Nostri

Articol Dislexia, o neputinta care-i dispera pe parinti
       
2014/3/19 14:54:30

Dislexia, o neputinta care-i dispera pe parinti

Indiferent sub ce forma ar fi, neputintele pot avea un impact deosebit asupra celor care se confrunta cu ele, atat in calitate de martori cat si de protagonisti. Unele persoane au parte de mai multe, altele de mai putine, ceea ce poate pune numeroase semne de intrebare privind cauzalitatea lor.
“Ce am facut atat de grav incat sa am un baiat dislexic?” este intrebarea, de-a dreptul socanta, pe care mi-a adresat-o zilele trecute o mamica disperata.
Inainte de a ma gandi la un posibil raspuns, i-am remarcat privirea. Dincolo de disperare, am descoperit o nedumerire a carei cauza ar fi putut fi necunoasterea, eventual neinformarea corecta in legatura cu aceasta boala.
“Nu am competenta necesara pentru a va raspunde la aceasta intrebare, totusi, v-as putea explica ce este dislexia. Credeti ca v-ar interesa?” i-am raspuns eu.
A clatinat afirmativ din cap, indicand printr-un gest discret acceptul pentru prezentarea explicatiilor pe care ma oferisem sa i le ofer.
Dislexia nu inseamna retard mintal. Este o dificultate de invatare, de citire, dar si de redactare a unui text. Nu are nici o legatura cu nivelul de inteligenta, desi multi gandesc contrariul.
Termenul “dislexie” provine din limba greaca si se refera la o dificultate legata de cuvinte. Dislexia este considerata si o tulburare de invatare pentru ca, de obicei, este remarcata abia atunci cand micutii incep viata de scolar.
Oricat de mult s-ar stradui, copiii dislexici nu sunt ca ceilalti copii. Tocmai din acest motiv, parintii o considera o dizabilitate greu de inteles, in conditiile in care copilul lor nu parea a suferi de ceva. Pana cand afla despre ce este vorba, majoritatea parintilor considera batalia cu boala, o lupta pierduta inainte de a o incepe. Tendinta este de a cauta posibilii vinovati, ceea ce poate afecta in mod negativ psihicul acestor copii, dar si relatiile intre soti.
Abordarea atitudinala a unei asemenea boli, ar putea fi putin diferita daca s-ar lua in calcul faptul ca aproape 10% din populatia globului este afectata de dislexie. In prezent, posibilitatile de investigare si tratare a copiilor dislexici, ofera sanse reale de ameliorare si chiar de vindecare.
Nu cu multi ani in urma, cativa cercetatori de la Universitatea Oxford au descoperit ca posibila cauza a dislexiei ar fi o gena. Factori de risc sunt considerati a mai fi: anumite leziuni ale sistemului nervos datorate unor complicatii la nastere, nasterea prematura, leziunile craniene si intracraniene, obligarea copilului de a folosi mana dreapta cand este stangaci, convietuirea in familii bilingve, etc.

Citeste...

 

Copiii Nostri

Articol Este depresia la copii ceva simplu si trecator?
       
2014/3/17 16:31:25

Este depresia la copii ceva simplu si trecator?

Cand eram la scoala primara am citit o poveste foarte frumoasa, dar si neobisnuita pentru mine. Se povestea despre cineva care s-a intamplat sa moara de “inima rea”. Informatia m-a suprins in mod neplacut, pentru ca eu, la acea vreme, stiam ca cineva poate muri doar dupa o boala grea, dupa un accident sau de batranete.
Parintii mi-au explicat ca a muri de “inima rea” inseamna a muri de suparare, insa explicatia dansilor nu m-a multumit. Pe mine ma preocupa ce poate provoca o asemenea moarte, cum de se poate ajunge la un asemenea deznodamant si ce s-ar putea face pentru ajutorarea celor aflati in dificultate.
De-a lungul anilor, aceasta preocupare nu a disparut si pot afirma ca a contribuit la pregatirea si la alegerile mele de mai tarziu.
O foarte trista exemplificare a felului in care se poate muri de “inima rea” este cazul (mult mediatizat) al unei fetite pe nume Monica Cismas, care la varsta de numai 11 ani s-a stins de dorul mamei sale, plecata la munca in strainatate.
“Se poate intampla asa ceva?” m-au intrebat surprinsi cativa cunoscuti. Este evident ca da si reamintindu-mi acea tragedie, m-am gandit sa va prezint cateva aspecte ale depresiei la copii.
Depresia la copii nu este ceva simplu si trecator, nici vreun moft de-al lor! Este o grava problema de sanatate care afecteaza din ce in ce mai multi copii, lasati in grija bunicilor sau a rudelor.
Simptomele depresiei la copii sunt ceva mai greu de recunoscut decat la adulti, pentru ca ei au un mod diferit de a se manifesta. Poate fi usor confundata cu o indigestie sau cu o simpla tulburare a dispozitiei, insa persistenta simptomelor pe o perioada de cel putin doua saptamani, poate fi un indicator semnificativ al declansarii ei. Exista mai multi factori de risc, cei mai importanti fiind: decesul unui parinte (sau al ambilor), divortul parintilor, situatii de abuz, de neglijare, tulburarile de invatare, plecarea parintilor la munca in strainatate pentru mai mult timp, etc.
Simptomele caracteristice depresiei la copil sunt considerate a fi: scaderea drastica a performantelor scolare, tristetea persistenta, plansul repetat, lipsa interesului pentru orice activitate, oboseala accentuata si nejustificata, lipsa apetitului, iritabilitatea, agitatia si nu in ultimul rand, insomniile.
Depresia la copii poate fi insotita si de alte tulburari cele mai frecvente fiind durerile de cap si cele de stomac.
Cei care au un parinte diagnosticat cu depresie, prezinta un risc mult mai mare de a face depresie, aceasta realitate repunand in discutie trasaturile familiale mostenite genetic.

Citeste...

 

Copiii Nostri

Articol Parintele unic, doar protagonistul unui dublu rol?
       
2014/2/27 0:33:10

Parintele unic, doar protagonistul unui dublu rol?

Vorbind despre parinti si copii marele nostru savant Nicolae Iorga a afirmat: “Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea”. Aceasta afirmatie a incantat generatii intregi de parinti si cred ca este foarte potrivita pentru a initia o discutie despre provocarile la care sunt supusi cei care isi asuma responsabilitatea de a creste, de unul singur, unul sau mai multi copii.
Este foarte adevarat “unde-s doi puterea creste”, concluzia dovedindu-se valabila atat in viata de zi cu zi, cat si in cazul familiei. Totusi, cand circumstantele sau propria optiune au facut ca intr-o familie sa fie doar un parinte, ce s-ar mai putea spune? Doar ca acel parinte este un fel de “2 in 1” al societatii contemporane? As zice ca nu, ar fi nu numai nepotrivit, dar si nedrept... Asa ca, m-am gandit sa scriu un articol in care sa prezint cateva dintre problemele cu care se confrunta parintele unic. Poate va ganditi ca ar fi vorba si despre o experienta proprie. Va asigur ca nu. Scriu in calitate de martor, de prieten bun al unor asemenea parinti, pe care ii respect in mod deosebit, dar si de sustinator al acelora care au fost etichetati pe nedrept pentru curajul de a face un asemenea pas.
In tara noastra, schimbarile de mentalitate din ultimii douazeci de ani au determinat a crestere a numarului familiilor monoparentale. Statistici relativ recente au evidentiat un procentaj situat intre 10 si 13%, majoritatea fiind a mamelor singure cu unul sau mai multi copii.
Motivele absentei celuilalt parinte pot fi diverse: divort, deces, parinte plecat din tara, adoptie, fertilitate in afara casatoriei, cupluri care nu locuiesc impreuna, alegerea finala a cuiva implicat intr-o relatie care nu a mers.
Despre ce inseamna cu adevarat un parinte unic, am aflat din perioada copilariei citind romanul “Les Miserables” scris de Victor Hugo. Povestea impresionanta a micutei Cosette, salvata si crescuta cu un devotament greu de imaginat de catre un fost detinut Jean Valjean, mi-a dat de gandit de la prima lectura. Am recitit romanul cautand sa inteleg felul in care interactioneaza adultul cu un copil atunci cand nu este parintele lui biologic, dar care isi asuma neconditionat un asemenea rol. Lucrurile s-au clarificat mult mai tarziu, urmare a studiilor pe care le-am urmat, dar si exemplificarilor intalnite in viata de zi cu zi.
Despre copiii crescuti de un singur parinte s-au facut o multime de studii, cautandu-se explicatii pertinente la posibilele probleme emotionale ce pot interveni pe parcurs, atat la copil cat si la parinte.
Un vechi proverb latin spune “Copiii mici nu te lasa sa dormi, cei mari nu te lasa sa respiri”.

Citeste...

 

Copiii Nostri

Articol Promo
       
2011/10/10 14:40:43

 

Copiii Nostri

Articol Copiii, doar victime colaterale in caz de divort ?
       
2011/5/11 14:17:01

Copiii, doar victime colaterale in caz de divort ?

Daca prin anii ’70 tinerii preferau sa se casatoreasca mai de timpuriu si sa devina parinti inainte de a implini varsta de 25 de ani, in ziua de azi a aparut o atitudine destul de reticenta fata de casatorie si fata de ideea de a avea copii fara o minima stabilitate financiara. Sondajele de opinie au evidentiat posibilele cauze, iar rezultatele au fost indelung comentate. O astfel de cauza ar fi rata crescuta a divorturilor. Sa fi devenit oamenii mai putin compatibili, mai putin toleranti unii cu ceilalti, mai pretentiosi, ce se intampla de fapt?
Se pare ca neintelegerile majore pot sa anuleze tot: juraminte, promisiuni, sentimente de iubire, amintiri frumoase, respect. Efectele separarii si apoi ale divortului se resimt de catre ambii parteneri, chiar daca, uneori, se mimeaza indiferenta. Dar daca cei doi sunt si parinti, atunci copiii lor ce devin? Doar niste victime colaterale?
Psihologii sunt de alta parere, bazandu-se pe indelungi studii, ce pot demonstra ca lucrurile stau putin altfel. Chiar daca parintii sunt extrem de afectati de propriile probleme, poate exista o anumita preocupare privind felul in care le vor reactiona copiii. Preocuparea unui astfel de parinte, m-a impresionat in mod deosebit. Intrebarile la care a trebuit sa-i raspund, m-au determinat sa ma documentez si m-au ajutat sa analizez cu mare atentie efectele psihice si fizice pe care le poate determina divortul parintilor. Copilul nu uita, iar problemele copilariei raman in mintea sa toata viata. Cine crede altfel, se inseala amarnic...
Aparitia unui copil poate schimba destul de mult viata unui cuplu. Relatia de cuplu se dezvolta nu numai din punct de vedere afectiv, ci si emotional. Totusi, pentru o multime de oameni, nici macar aparitia unui copil nu reuseste sa le transforme nefericirea. Acest lucru se resimte si de acel copil, nu numai de catre parinti. Copiii sunt foarte sensibili, insa reactioneaza diferit in functie de capacitatea de a intelege ce se intampla. Acest gen de suferinta se manifesta in functie de tipul de personalitate si de varsta pe care o au in momentul producerii evenimentului.
Copiii mici pot sa sufere tulburari ale somnului, pot deveni plangaciosi, isi pot schimba obiceiurile, pot avea accese de furie si nu pot intelege de ce lipseste celalalt parinte.

Citeste...

 

Copiii Nostri

Articol Educatia prescolara - metoda Waldorf
       
2010/1/4 15:20:25

Ce alegeti pentru copiii dvs.?
Educatia prescolara - metoda Waldorf

Aproape toata lumea a auzit de metoda educationala Waldorf, unii chiar isi dau copiii in grija unor astfel de gradinite, dar mai sunt si cei care nu cunosc avantajele acesteia, ramanand „ancorati” in vechile metode pedagogice, care nu se mai potrivesc cu vremurile in care traim. La baza metodei Waldorf - cunoscuta in intreaga lume - se afla ideea ca fiecare om, in cursul vietii sale, trebuie sa parcurga anumite trepte de dezvoltare, la un moment determinat in timp. Daca acesti pasi pe care trebuie sa-i faca omul si care se adreseaza anumitor sfere ale sufletului, sunt fie prea timpuriu, fie prea tarziu facuti, omul va trebui sa suporte consecintele prejudiciilor acestor dereglari in timp.

Pasi evolutivi

In copilaria timpurie, nou-nascutul trebuie sa se obisnuiasca cu Pamantul, cu noua sa lume. El da din maini si picioare haotic, dar, incet-incet, miscarile se ordoneaza. Este momentul cand copilul trebuie invatat sa prinda cu mainile si sa-si coordoneze picioarele ; copilul invata treptat sa se ridice, sa stea in picioare si sa mearga. Copilul invata sa-si insuseasca limbajul si va face acest lucru prin imitatie, folosind vocabularul pe care il aude in mediul sau inconjurator. In timp, copilul incepe sa prinda intelesul cuvintelor si gandirea este acum folosita pentru a putea cuprinde in mod foarte concret - lumea. Cam pe la trei ani, incepe perioada intrebarilor „de ce?” si, totodata, perioada de incapatanare, in care copilul isi afirma propriul Eu, spunand „(eu) nu vreau”, cand el se orienteaza spre mediul inconjurator, pe care incearca sa-l transforme si sa-l conceapa, prin propria fantezie. In cursul jocului se pune in evidenta forta de care s-a folosit pentru a invata sa vorbeasca si anume imitatia, care incepe a fi combinata cu fantezia. Mai tarziu in dezvoltarea sa, copilul transforma fantezia in forta de reprezentare ; pe la varsta de 12 ani se trezeste capacitatea de gandire, pentru ca, pe la cca. 14 ani, sa capete discernamant si trairea sinelui in gandirea abstracta.

Citeste...

 

Copiii Nostri

Articol Scoala ne influenteaza viata
       
2008/9/7 16:09:25

SCOALA NE INFLUENTEAZA VIATA

A venit toamna si odata cu ea a inceput si scoala. Pentru parinti acest lucru a insemnat discutii si cheltuieli suplimentare pentru bugetul familiei, pentru copii emotii si revederea cu colegii, iar pentru ceilalti care nu mai sunt demult copii, dar nici copii nu au, au renascut amintiri. Abia la maturitate constientizam masura in care anumite intamplari din scoala ne-au influentat viata. Nu sunt cuvinte mari, este un adevar indiscutabil si verificabil.
Studiile intreprinse de specialistii in pedagogie au demonstrat ca rolul scolii nu trebuie minimalizat si ca educatia scolara motiveaza si sensibilizeaza elevul. Un cadru didactic nu este doar « un formator de oameni », ci un model pentru majoritatea elevilor, chiar daca acestia pot avea de la sapte la peste douazeci de ani. Indiferent de « rolul » pe care il joaca la un moment dat, profesorul nu le transmite numai valori cognitive ci si valori morale.
Nu exista o metoda mai buna de socializare si integrare decat prin intermediul scolii. Rolul scolii este determinant si ea reprezinta unitatea de baza a sistemului de invatamant. In tara noastra toate unitatile scolare isi desfasoara activitatea conform reglementarilor cuprinse in Legea invatamantului. Indiferent ca este institutie de stat sau particulara, scoala este destinata instruirii si educarii tinerei generatii.
Scoala de azi este rezultatul unei indelungi evolutii. A aparut in antichitate si a progresat calitativ pe masura dezvoltarii cunoasterii. O contributie deosebita a adus-o J.A. Comenius care a formulat pentru prima data principiile didacticii. Au urmat personalitati precum : Maria Montessouri, Piaget, Alfred Binet, Rousseau, etc. fiecare dintre ei aducandu-si contributia la ceea ce astazi numim educatia scolara. Cu timpul, scoala si-a largit din ce in ce mai mult sfera de cuprindere si este corect sa se asigure tuturor copiilor sanse egale pentru a se instrui. Dificultatile materiale insa isi pun amprenta si chiar schimba destine.

Citeste...

 


Parapsiholog Radu Botez - parapsihologie paranormal astrologie












Curs individual de parapsihologie cu Radu Botez - parapsiholog



















ce este meloterapia

arhiva articole infoterapii



Site-ul oficial al Asociatiei de Astrologie si Parapsihologie ElyStar (http://www.aapes.ro) Revista ElyStar OnLine - de Parapsihologie si Astrologie (http://www.elystar.ro) Radu Botez - parapsiholog - carte de vizita online Revista de Rugaciuni (http://www.rugaciuni.ro) Cabinet OnLine de Parapsihologie - Parapsiholog Radu Botez (http://www.parapsiholog.ro) Revista de medicina alternativa  (http://www.infoterapii.ro) Revista Vietilor Anterioare  (http://www.reincarnare.ro) Revista OnLine de Interpretare a Viselor  (http://www.oniromantie.ro) Revista InfoMuzica - meloterapie       (www.infomuzica.ro) Carte Psihologie Parapsihologie Revista de Arte Martiale - Budo Gym  (http://www.revista.budogymclub.ro/) Revista de Superstitii si Obiceiuri populare (http://www.superstitii.ro) Budo Gym Club - Dojo de Kyokushin Karate Astrologie Tarot Horoscop Numerologie Info Parapsiholog - Cabinet de Parapsihologie Paranormal Astrologie Paranormal - Parapsihologie  (http://www.paranormal-parapsihologie.com) Portal Esoteric (http://www.parapsiholog.eu) Noul tau dictionar de vise -- Enciclopedia viselor pe intelesul tuturor - editie digitala Carte Reincarnare Carte SEX si Zodii Magazin Ezoteric fotograf nunta botez Marc Barbu - fotojurnalism