Nr.2 - Bicicleta, dragostea mea -sau- Despre transportul alternativ
2008/6/10 21:18:20
Bicicleta, dragostea mea... sau Despre transportul alternativ
Cu o istorie destul de tanara, bicicleta a si imbatranit timpuriu ; poate, prea devreme. De la „celerifer”-ul contelui de Sevrac din Franta secolului al XVII-lea, „purtatorul rapid” cum era denumita aceea prima forma de bicicleta fara ghidon si fara pedale; la „draissine” a contelui Karl von Drais din Anglia anului 1817, care in Franta a fost denumita „draisienne” si care, acum, avea ghidon; apoi, la „zgaltaitorul de oase”, imbunatatit in 1860 cu pedale pe roata din fata si numit „velociped” care a fost intens comercialzat de catre Michaux et. Comp., s-a ajuns la patentarea lui de catre Lallement in 1865, in SUA. In 1880 apare bicicleta aceea cu una dintre roti mare-mare ; era foarte la moda, mai ales printre tineri si, de atunci incoace ea a continuat sa fie imbunatatita, pana la formele pe care le cunoastem astazi. Si totusi, dupa o scurta perioada de „glorie”, obiceiul de a merge pe bicicleta a fost inlocuit de mersul cu masina.
Trotineta si Parisul
Nu exista locuitor al unui mare oras, indiferent din ce tara, care sa nu se fi confruntat cu neplacerile ambuteiajelor provocate de - prea - numeroasele masini de toate felurile. Sufocat de autoturisme este, de altfel, si Bucurestiul. Asta si pretul combustibililor si incalzirea globala, au fost cateva dintre motivele pentru care multe orase, indeosebi in nordul Europei, au inceput sa foloseasca mult mai mult bicicletele; Oslo, Copenhaga si Amsterdam fiind unele dintre acestea. In prezent, in Strasbourg sunt cca. 480 km de piste pentru biciclete si 13.000 de biciclisti care le folosesc ! Ce sa mai spunem despre Paris, unde s-a mers mai departe in folosirea mijloacelor de locomotie fara combustibil, unde, pe strazi poate fi vazuta destul de des, numita „trotineta” ! Tineri si batrani, deopotriva, francezii folosesc trotineta si, bineinteles, bicicleta. In alta parte a lumii, in China si Japonia, bicicleta este un accesoriu nelipsit, aproape nici unui locuitor, ea fiind folosita in mod curent, nu numai ca mijloc de locomotie ci si ca mijloc de transport-marfa. De altfel, in Japonia, calatorul european poate fi uimit nu numai de curatenia strazilor, ci si de lipsa masinilor parcate langa sau pe trotuare ( despre a parca pe spatii verzi, nici nu poate fi vorba ). Si toate acestea doar pentru ca „mai-marii” lor au „dat” o lege care permite cumpararea unei masini numai daca ai asigurat un loc de parcare autorizat ! Si care sa nu fie pe drumuri publice. Despre pistele pentru biciclete, ele sunt ceva de la sine inteles si in multe alte tari ; in mod automat, vanzarile de biciclete au crescut, preturile lor au scazut, strazile si oamenii au respirat. Deci, se poate.
Despre „ale noastre”...
Se stie ca mersul cu bicicleta mentine silueta, oxigeneaza organismul, imbunatateste tonusul si... economiseste banutii ; cat de constient este romanul de toate acestea, este greu de aflat; oricum nu prea multe. Acum e la moda „mertanul” sau „4x4” din care, de regula, coboara gratios precum un hipopotam, cate un individ burtos, chel si asudat, uneori cu lant greu la gat sau vreo fetiscana de „mahar” plina de importanta. Si asta n-ar fi de mirare, daca aceasta moda n-ar prinde si la altii, cu coatele mult mai tocite la mese de studiu si pretentii mai mari. Urla, da, urla mass-media de traficul anevoios, in special in Bucuresti ; isi musca limba soferii „amintind duios” defunctii pe linie materna ai edililor, partenerilor de trafic si... soartei ; dar daca le propui sa renunte la masina in favoarea bicicletei, considera asta ca pe o injurie ! Cum este posibil ? Asa ! S-a ajuns sa nu existe jurnal tv fara scenele de cosmar ale cumplitelor accidente auto si nimeni nu incearca nimic ! Este nevoie stringenta de o actiune sustinuta in favoarea acestui mijloc de locomotie atat de util ; cu un prim-ministru mergand o singura data la serviciu cu bicicleta, nu se face primavara pe pistele biciclistilor din Bucuresti! Atatea cate sunt... Daca edilii nu iau in seama aceste probleme, ar fi necesar un larg curent sustinut din partea populatiei care sa iasa in strada pe biciclete, un larg curent de sustinere din partea ministerului sanatatii si a medicilor care sa informeze asupra beneficiilor mersului „biciclist” si, nu lipsita de importanta, educarea participantilor la trafic ! Cineva spunea ca „soferii nu sunt inca pregatiti pentru biciclisti”. Adica ? Despre ce pregatire poate fi vorba ? Apar dinozauri in trafic ? Biciclistii sunt un pericol ? Soferii sunt un pericol chiar si pentru ei insisi ! Biciclistii n-au drepturi ? Ba au, dar nu le respecta NIMENI ! Asta se cheama lipsa de respect, pentru sine si pentru altii ; suntem noi un popor atat de primitiv ? Este nevoie de o actiune concertata pentru sanatatea noastra. Altii o fac, noi de ce nu ?
Pledoarie pentru...
Se stie, atat in tara, cat si peste hotare, ca Romania are o retea nationala de trasee cicloturistice de o neasemuita frumusete. Ele nu sunt popularizate, nu sunt intretinute si sunt folosite doar de cativa impatimiti, intre care multi straini. Desigur, daca cineva si-ar da o farama de interes, pentru marcarea traseelor, pentru editarea de harti, brosuri si ghiduri cicloturistice, alta ar fi situatia. Este nevoie de o pledoarie pentru sanatate si frumusete. Trebuie sa facem ceva ca sa scapam orasele de gaze toxice si de masinile care le produc. De ce sa n-avem o lege ca in Japonia, ca sa putem circula ca oamenii intr-un oras curat. Va provoc sa renuntati la masina sufocanta, care sufoca si orasul ; va provoc sa schimbati scaunul cu tetiera pentru saua bicicletei, va provoc sa circulati macar o zi-doua liberi si, mai ales, va provoc sa nu luati in seama eventualele comentarii ale unor soferi grobieni. Desigur, recomand totodata, maxima atentie in trafic : inca nu ne-am civilizat ! Mai avem vreo... „n” zeci de ani !
• Mai jos, va invitam sa vizionati un material video, cu protestul biciclistilor din Romania.
*Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.
Nr.2 - Bicicleta, dragostea mea -sau- Despre transportul alternativ
Nu exista locuitor al unui mare oras, indiferent din ce tara, care sa nu se fi confruntat cu neplacerile ambuteiajelor provocate de - prea - numeroasele masini de toate felurile. Sufocat de autoturisme este, de altfel, si Bucurestiul. Asta si pretul combustibililor si incalzirea globala, au fost cateva dintre motivele pentru care multe orase, indeosebi in nordul Europei, au inceput sa foloseasca mult mai mult bicicletele; Oslo, Copenhaga si Amsterdam fiind unele dintre acestea. In prezent, in Strasbourg sunt cca. 480 km de piste pentru biciclete si 13.000 de biciclisti care le folosesc ! Ce sa mai spunem despre Paris, unde s-a mers mai departe in folosirea mijloacelor de locomotie fara combustibil, unde, pe strazi poate fi vazuta destul de des, numita „trotineta” ! Tineri si batrani, deopotriva, francezii folosesc trotineta si, bineinteles, bicicleta. In alta parte a lumii, in China si Japonia, bicicleta este un accesoriu nelipsit, aproape nici unui locuitor, ea fiind folosita in mod curent, nu numai ca mijloc de locomotie ci si ca mijloc de transport-marfa. De altfel, in Japonia, calatorul european poate fi uimit nu numai de curatenia strazilor, ci si de lipsa masinilor parcate langa sau pe trotuare ( despre a parca pe spatii verzi, nici nu poate fi vorba ). Si toate acestea doar pentru ca „mai-marii” lor au „dat” o lege care permite cumpararea unei masini numai daca ai asigurat un loc de parcare autorizat ! Si care sa nu fie pe drumuri publice. Despre pistele pentru biciclete, ele sunt ceva de la sine inteles si in multe alte tari ; in mod automat, vanzarile de biciclete au crescut, preturile lor au scazut, strazile si oamenii au respirat. Deci, se poate.
Se stie ca mersul cu bicicleta mentine silueta, oxigeneaza organismul, imbunatateste tonusul si... economiseste banutii ; cat de constient este romanul de toate acestea, este greu de aflat; oricum nu prea multe. Acum e la moda „mertanul” sau „4x4” din care, de regula, coboara gratios precum un hipopotam, cate un individ burtos, chel si asudat, uneori cu lant greu la gat sau vreo fetiscana de „mahar” plina de importanta. Si asta n-ar fi de mirare, daca aceasta moda n-ar prinde si la altii, cu coatele mult mai tocite la mese de studiu si pretentii mai mari. Urla, da, urla mass-media de traficul anevoios, in special in Bucuresti ; isi musca limba soferii „amintind duios” defunctii pe linie materna ai edililor, partenerilor de trafic si... soartei ; dar daca le propui sa renunte la masina in favoarea bicicletei, considera asta ca pe o injurie ! Cum este posibil ? Asa !
S-a ajuns sa nu existe jurnal tv fara scenele de cosmar ale cumplitelor accidente auto si nimeni nu incearca nimic ! Este nevoie stringenta de o actiune sustinuta in favoarea acestui mijloc de locomotie atat de util ; cu un prim-ministru mergand o singura data la serviciu cu bicicleta, nu se face primavara pe pistele biciclistilor din Bucuresti! Atatea cate sunt... Daca edilii nu iau in seama aceste probleme, ar fi necesar un larg curent sustinut din partea populatiei care sa iasa in strada pe biciclete, un larg curent de sustinere din partea ministerului sanatatii si a medicilor care sa informeze asupra beneficiilor mersului „biciclist” si, nu lipsita de importanta, educarea participantilor la trafic ! Cineva spunea ca „soferii nu sunt inca pregatiti pentru biciclisti”. Adica ? Despre ce pregatire poate fi vorba ? Apar dinozauri in trafic ? Biciclistii sunt un pericol ? Soferii sunt un pericol chiar si pentru ei insisi ! Biciclistii n-au drepturi ? Ba au, dar nu le respecta NIMENI ! Asta se cheama lipsa de respect, pentru sine si pentru altii ; suntem noi un popor atat de primitiv ? Este nevoie de o actiune concertata pentru sanatatea noastra.
Se stie, atat in tara, cat si peste hotare, ca Romania are o retea nationala de trasee cicloturistice de o neasemuita frumusete. Ele nu sunt popularizate, nu sunt intretinute si sunt folosite doar de cativa impatimiti, intre care multi straini. Desigur, daca cineva si-ar da o farama de interes, pentru marcarea traseelor, pentru editarea de harti, brosuri si ghiduri cicloturistice, alta ar fi situatia. Este nevoie de o pledoarie pentru sanatate si frumusete. Trebuie sa facem ceva ca sa scapam orasele de gaze toxice si de masinile care le produc. De ce sa n-avem o lege ca in Japonia, ca sa putem circula ca oamenii intr-un oras curat. Va provoc sa renuntati la masina sufocanta, care sufoca si orasul ; va provoc sa schimbati scaunul cu tetiera pentru saua bicicletei, va provoc sa circulati macar o zi-doua liberi si, mai ales, va provoc sa nu luati in seama eventualele comentarii ale unor soferi grobieni. Desigur, recomand totodata, maxima atentie in trafic : inca nu ne-am civilizat ! Mai avem vreo... „n” zeci de ani !
