Psihologie

Nr.8 - Ce este psihologia medicala ?
       

Ce este psihologia medicala ?

In societatea contemporana, problemele cu care se confrunta medicina sunt din ce in ce mai complexe si cand afirm asta, nu ma refer la aspectele financiare.
Inca de la inceput, Hippocrate - considerat parintele medicii moderne, a precizat „medicul trateaza bolnavi, nu boli”. Desi se mai uita lucrul acesta, ideea ramane valabila si astazi, desi de atunci au trecut sute de ani. Un medic se pregateste ani de zile ca sa poata investiga, trata si vindeca, insa medicina moderna nu se poate practica la un nivel cel putin satisfacator, fara a se avea in vedere factorul psihologic.
Desi in ultimii 50 de ani psihologia medicala a cunoscut progrese uimitoare, avand o aplicabilitate din ce in ce mai mare, mai sunt „voci” care situeaza psihologia medicala la polul opus psihologiei. Oare de ce ?
Medicina este considerata o stiinta riguroasa. Psihologia, in general, trateaza procesele si insusirile psihice, integrand problematica personalitatii. Care ar fi legatura intre una si alta ? Raspunsul poate fi usor de dedus din simpla incercare de definire a psihologiei medicale. Desi nu exista o definitie unanim acceptata, psihologia medicala are ca obiect de studiu psihologia bolnavului, relatiile sale cu ambianta, reactia fizica fata de agresiunea somatica si/sau psihica, precum si mijloacele psihice de tratament. Se mai considera ca apartinatoare ale acestui domeniu atitudinea oamenilor in fata mortii, precum si problematica profesiunii medicale.
Orice suflet de om are tendinta de a impartasi cuiva supararea, durerea si teama. Are nevoie de empatie si simpatie, iar daca medicul il respinge si pacientul il va respinge, acest lucru putandu-i afecta sanatatea si chiar viata.

Dimensiunea stabila a medicinei propriu-zise ar fi incompleta fara aceasta dimensiune psihologica si tocmai din acest motiv, psihologia medicala a fost considerata partea cea mai subtila a procesului terapeutic. In oricare spital se regaseste o populatie heterogena care traieste momente de criza. Nu ridica doar probleme medicale, ci si sociale, uneori psihice, astfel incat se poate afirma ca psihologia medicala s-ar putea restrange la relatiile interpersonale si ale grupurilor mici, fiind un adjuvant al tratamentului medicamentos. Cum asa ? Deoarece poate oferi si explicatiiile unor atitudini si componente patogene ce pot genera anumite boli.
Fie ca este vorba de un eveniment traumatizant din punct de vedere afectiv, fie ca este vorba de evolutia unei afectiuni, subiectele majore in studiul psihologiei medicale sunt considerate a fi : functiile psihice elementare, psihologia sociala, psihologia dezvoltarii, diferentele individuale, psihologia in relatiile sale cu medicina.
Ocupandu-se de studierea efectelor psihologice ale bolii, psihologia medicala ofera posibilitatea unei corecte aprecieri a tulburarilor psihice din evolutia unui proces de imbolnavire, cat si stabilirii unor modalitati de asistenta medicala in mod competent.
Domeniile din care psihologia medicala isi preia datele necesare sunt : ancheta sociala, tehnicile experimentale, observarea comportamentala, convorbirea de la om la om, biotipologia.

Avand in vedere cele prezentate pana aici se poate concluziona ca, psihologia medicala se refera la atitudinea : fata de bolnav, de boala si fata de sistemele de ingrijire a sanatatii a celor care lucreaza in domeniul medical.
Pentru formularea „psihologie medicala” ar mai exista si o alta varianta si anume „psihologie clinica”. Desi acopera un domeniu asemanator de preocupari, psihologia clinica este considerata un subdomeniu al psihologiei medicale, acesta avand drept instrument de lucru metoda clinica. Argumentele in favoarea folosirii termenului de „psihologie medicala” sunt numeroase, insa amintesc doar unul, anume ca psihologia clinica este axata asupra pacientului, pe cand cea medicala depaseste aria observatiei directe si individuale.
Psihologia medicala are legaturi si face un schimb continuu de informatii si cu alte domenii de cunoastere si cercetare : psihiatria, psihanaliza, sociologia, psihologia experimentala si neurofiziologia.
Relatia cu psihiatria este cea mai profunda dintre cele stabilite cu disciplinele medicale si nu intamplator, toti fondatorii psihologiei medicale au fost medici psihiatri.
Efectele secundare neprevazute ale remediilor medicale aplicate, ofera psihologului un amplu camp de investigare si tratare. Alegerea unei metode de terapie face parte dintr-un proces complex in care se intrepatrund : patologia actuala, pregatirea profesionala, echilibrul personal, disponibilitatea terapeutului si nu in ultimul rand, personalitatea pacientului.
Utilizarea psihologiei medicale de catre cei specializati, nu are doar semnificatia unui ajutor medical acordat unor semeni aflati in dificultate, mai reprezinta un prilej de autodezvoltare a oricarui specialist care se respecta si care isi iubeste cu adevarat meseria.


Mihaela-Theodora Popescu

*Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.