Psihologie

Nr.7 - Comportamentul oamenilor in fata bolilor
       

Comportamentul oamenilor in fata bolilor

De-a lungul vietii lor, oamenii se pot confrunta cu o multime de probleme.
Una dintre cele mai grave este considerata a fi boala si impactul asupra functionarii biologice a celui afectat.
Comportamentul uman reprezinta modalitatea de a actiona in anumite imprejurari, dar si o manifestare vizibila a oamenilor care se exteriorizeaza.
Boala este o afectiune, o suferinta, un proces patologic care afecteaza organismul, o modificare organica sau functionala a echilibrului normal al organismului.
Comportamentul fata de boala vizeaza reactiile avute la trairea de a fi bolnav, dar si modalitatea de a actiona la o asemenea perturbare a echilibrului. Este mult influentat de experienta anterioara a persoanei fata de imbolnaviri, precum si de convingerile personale despre boala.
Trairea unei boli vizeaza mai multe aspecte si anume : simptomatologia bolii, conceptia despre boala, personalitatea pacientului, relatiile cu echipa medicala.
Boala nu reprezinta doar suferinta, tulburari fizice sau somatice. In primul rand, este o traire neplacuta, la cei maturi avand si consecinte profesionale : limitarea capacitatii de munca, schimbari rationale, chiar pierderea rolului social. Boala are un puternic impact asupra psihicului. Poate determina sentimentul de neputinta, inactivitate, izolare, dar si incertitudinea vindecarii. Daca o persoana va cere sau nu ajutor, se datoreaza unor factori psihologici precum : tipul de personalitate si semnificatia personala care se atribuie bolii.

Un simptom evident al unei boli este primul semnal ca ceva nu este in regula. Cand cineva considera ca are nevoie de ajutorul unui medic isi asuma rolul de bolnav, iar atunci cand cauta un medic se spune ca este in faza de contact medical. Boala poate fi interpretata in numeroase feluri ca : o situatie relativ normala in care bolnavul se mobilizeaza si lupta contra ei ; ca ceva nesemnificativ - si atunci apare negarea bolii ; ca o pedeapsa meritata - care face ca bolnavul sa nu se mobilizeze suficient ; ca o pedeapsa nemeritata - ceea ce atrage manie si revolta. Foarte periculos poate fi cand boala este ascunsa intentionat, fiind considerata a fi o slabiciune sau ceva rusinos. De catre cei carora le place sa manipuleze constient, boala poate fi interpretata ca un beneficiu. Cel mai grav este atunci cand boala este interpretata gresit ca o pierdere iremediabila, prima reactie a pacientilor fiind periculoasa depresie.
Oamenii se manifesta foarte diferit in fata bolii. Manifestarile pot fi nu numai comportamentale, ci si emotionale. Posibile manifestari emotionale ar fi : anxietatea, depresia, iritabilitatea, negarea, mai rar resemnarea. Ca posibile manifestari comportamentale amintesc doar : ergocentismul, agresivitatea, infantilizarea.
Foarte importanta este atitudinea in fata bolii. Boala poate fi acceptata, ignorata sau negata. Acceptarea presupune recunosterea bolii si poate fi realista sau disproportionata. Ignorarea bolii este des intalnita mai ales la cei focalizati pe alte probleme, dar si la cei incapabili de a constientiza existenta ei ( bolnavii psihici ). Negarea incepe prin subestimarea simptomelor si continua cu refuzul de a accepta investigatia medicala propriu-zisa.


Medicul si pacientul

Comportamentul unui om bolnav poate oscila intre normalitate si exagerare. Medicul poate fi perceput in mai multe ipostaze : poate alina, poate vindeca, poate salva. Cand bolnavii se simt ascultati si respectati de catre medicul lor, relatia medic-pacient este foarte eficienta. Oamenii care sufera pot aduce in acesta relatie o influenta complexa, mergand de la idealizare la disperare. Tocmai de aceea se pune accentul tot mai mult pe familiarizarea tuturor cadrelor medicale cu anumite aspecte ale psihologiei medicale. Medicilor de azi li se cer o multime de calitati : intelectuale, morale, relationale cu ajutorul carora se pot adapta la situatiile dificile cu care se confrunta. Un medic mai poate fi si doar un simplu intelectual care nu permite relationarea cu pacientul. Mai poate pretinde ascultare neconditionata, poate fi autoritar, aceste doua lucruri putand favoriza evolutia favorabila a sanatatii bolnavilor, mai ales cand a fost vorba de ipohondri sau in urgente medico-chirurgicale. Un medic mai poate fi si un adevarat mentor pentru cei cooperanti. De remarcat este ca activitatea unui medic nu se rezuma doar la probarea unei competente profesionale, la neutralitatea afectiva, la construirea unor relatii specifice medic-pacient. Eu consider ca medicii sunt primii care pot modela comportamentul si atitudinea oamenilor fata de boala. Utilizarea unor termeni pe care pacientii sa-i poata intelege, adaptarea atitudinala fata de temperamentul acestora, simpla adresare utilizand numele sau prenumele si nu termenul „bolnava/bolnavul” pot conta enorm. Este necesar a se avea in vedere nu numai boala, ca manifestare a unei disfunctionalitati, ci si trairea afectiva a bolii si reactiile la ea.
Ce se poate sugera ? Cautarea tuturor motivelor care pot determina victoria intr-o lupta la care nu s-a dorit niciodata a participa ca protagonisti. Daca aveam sansa sa fim doar spectatori, ar fi necesar sa avem in vedere absolut toate dificultatile pe care le poate produce instalarea acesteia. Chiar daca suntem mai rezervati din fire, se poate acorda spatiu si emotiilor, renuntand a ne mai „anestezia” sufletul.
Nu numai prestigiul profesional poate actiona ca placebo. O vorba buna sau simpla comunicare a faptului ca s-a inteles problema, poate schimba o viata, chiar daca initial se incepe cu o simpla atitudine…


Mihaela-Theodora Popescu

*Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.