Mai toata lumea a auzit expresia „Mananca precum un spart !”. Este o expresie destul de folosita, valabila pentru cei care mananca foarte mult, unii pentru ca le este foarte foame, altii pentru ca sunt gurmanzi de felul lor, altii pentru ca sufera de o tulburare de comportament alimentar numita bulimie.
Persoanele care sufera de bulimie sunt ridicularizate si marginalizate pe nedrept si m-am gandit ca ar fi indicat sa prezint celor interesati, simptomele acestei boli, dar si consecintele netratarii acesteia.
Cuvantul „bulimia” isi are originea in limba greaca, in traducere insemnand „foame nesatioasa”.
Cunoscuta si sub denumirea de hiperorexie, bulimia este o stare patologica manifestata printr-o foame excesiva, continua. Este caracterizata prin episoade de supraalimentatie, mult peste capacitatile organice, urmate de eforturi in vederea reducerii surplusului ponderal.
Multi specialisti o considera o dereglare digestiva caracterizata prin hranire in exces, urmata de un comportament asa-zis compensatoriu, constand in: vomare auto-provocata, folosirea in exces a unor laxative, clisme, diuretice, chiar practicarea unor exercitii fizice excesive.
Bulimia afecteaza indeosebi adolescentele si femeile tinere, dar poate aparea si la baieti adolescenti, la adulti, dar intr-o proportie cam de 10 ori mai mica. Ultimile statistici efectuate prezinta o cifra ingrijoratoare de pana la 3%…

Cauzele bulimiei par a avea legatura cu istoricul familial (factorul genetic), cu influentele sociale, cu anumite tipuri de personalitate care tind spre perfectionism. Evenimente stresante precum : decesul sau despartirea de o persoana apropiata, schimbarea domiciliului sau a ocupatiei, pierderea afectiunii din partea unei persoane in care s-a investit foarte mult din punct de vedere afectiv, pierderea controlului asupra propriei vieti, etc., pot declansa boala.
Bulimia poate fi greu de diagnosticat datorita ascunderii simptomatologiei si datorita faptului ca majoritatea persoanelor care sufera de bulimie au o greutate corporala normala. Un criteriu de baza in diagnosticare este aparitia impulsului de a manca, precum si comportarea compensatorie, de cel putin 2 ori pe saptamana timp de 3 luni. Imaginea eronata asupra propriului corp si problemele emotionale, pot fi indicii foarte pretioase. De obicei, primii care remarca debutul sau instalarea acestei dereglari, sunt cei din familie sau cei din anturajul celui afectat. Simptomele sunt clare : consumul unei cantitati mari de alimente intr-un timp foarte scurt, ascunderea alimentelor in diverse locuri pentru a le manca pe ascuns, frica intensa de ingrasare, sentimentul de vinovatie instalat dupa ingerarea alimentelor, autoinducerea varsaturilor, excesul de laxative, diuretice, clisme, subaprecierea, refugierea frecventa in baie dupa mesele copioase, oboseala permanenta.
Mediul socio-cultural are un anumit rol in aparitia bulimiei, realitate dovedita si de faptul ca este mai des intalnita la culturile in care este mult apreciata silueta supla.

Specialistii in domeniu considera ca bulimia ar fi in stransa legatura cu unele anomalii ale neurotransmitatorilor, in special a serotoninei. S-a constatat si o alterare a functiei leptinei, aceasta fiind proteina care controleaza greutatea corporala.
Crizele bulimice pot fi declansate in anumite conditii, dar pot surveni si in mod obisnuit. Factorii de risc nu sunt doar sexul feminin, varsta tanara, apartenenta la o cultura care idealizeaza supletea, ci si regimurile drastice de slabire la care se supun unii oameni.
Netratarea acestei boli poate duce la complicatii dintre cele mai grave : deteriorarea stomacului, a rinichilor, imbolnavirea inimii datorata pierderii potasiului mineral, ameteli, dureri de cap, anemie, probleme cu dintii datorate acidului gastric eliminat, tulburari ale circulatiei sanguine.
Tratamentul bulimiei combina psihoterapia individuala, terapia de grup si medicatia. Antidepresivele au ca efect reducerea crizelor, iar suplimentele de magneziu si potasiu sunt indicate la pacientii al caror comportament compensatoriu nu mai poate fi controlat.
Ceea ce este impresionant este ca bulimicii, desi sufera foarte mult, incearca din rasputeri sa-si rezolve singuri problemele, dar se insingureaza tot mai mult. Exista pericolul declansarii depresiei care, devenita cronica, poate duce la dezvoltarea unor dependente sau a unor tulburari psihice cum ar fi cele de tip Bordeline.
Foarte important ar fi de retinut, faptul ca, tratamentul bulimiei poate fi recomandat numai de catre specialisti, nicidecum de prieteni sau colegi, care pot avea cele mai bune intentii, dar nu si instruirea necesara.
Solutii exista si nu mai trebuie pierdut din vedere faptul ca ignorarea acesteia poate avea consecinte dintre cele mai grave.

Mihaela-Theodora Popescu